Mari Duhovnici, Rugatori Si Scriitori Bisericesti Ai Monahismului Romanesc – Episodul 4

Azi : Parintele Cleopa Ilie

Sfantul Parinte Cleopa Ilie

EPISODUL 4 – BLAGOCESTIA SI FAPTELE BUNE NUMAI SPRE SLAVA LUI DUMNEZEU. TREPTELE PACATULUI

Dumnezeiescul parinte Efram zice: Cand mintea va parasi scopul blagocestiei, adica al evlaviei, toate faptele bune nu mai folosesc.

Caci scopul este ori al iubirii de slava, ori al iubirii de treapta, ori al iubirii de castig, cum zice sfantul Ioan Scararul. Scopul faptelor bune totdeauna sa fie spre slava lui Dumnezeu. De aceea ne invata si marele Apostol: Sau de mancati, sau de beti, sau altceva de faceti, toate sa le faceti spre slava lui Dumnezeu.

Iata ce ne spune Arhimandritul Cleopa Ilie: sa nu socotim vreodata ca am facut inceput bun. Sa dorim intotdeauna sa punem inceput bun. Pentru ca noi nu cunoastem cum trebuie sa fie un om care pune inceput bun, cum trebuie sa se poarte. Sa zicem: „Doamne, da-mi ajutorul Tau, sa pun inceput bun, sa-mi indrept viata”.

Deci, prima treapta a pacatului este sa faci fapta buna cu scop rau.

A doua, treapta a pacatului sa nu faci fapta buna desavarsit, intreaga. Un exemplu: faci milostenie, dar o faci din furat! Si zice Sfantul Ioan Gura de Aur: Cel ce aduce jertfa din osteneala straina lui Dumnezeu, asa-i ca si cel ce aduce caine imputit. Deci, iata ca nu-i cum trebuie!

A treia treapta a pacatului este momeala. Se aspropie de mine un gand, dar nu cu patima. Femeie, sa zicem, slava, bani. Sa luam de pilda numai aceste trei.Dar nu-i nimica rau; ca Dumnezeu le-a facut la inceput bune toate; si femeie si bani si slava.

Toti ne luptam pentru mantuire. Dar trebuie sa despartim gandurile simple ale lucrurilor, de cele complicate cu fapta! Nu-i pacat sa gandesc la femeie, ca si Evanghelia a spus ca Cel ce priveste la femeie, nu spre a o vedea , ci spre a o pofti, preacurveste cu dansa in inima sa. Indata ce langa femeie a aparut pofta, gata! Este preacurvie! Eu, daca am privit-o, dar fara sa cuget cu patima, nu-s preacurvar. Pot sa vad un milion de femei! Dar daca am poftit una in inima mea, atunci imediat eu sunt preacurvar.

De aceea zice dumnezeiescul Efrem Sirul: ,,Nu va aruncati in negrija!” Un gand venit in minte si omul trece la imaginatie; de la gand incepe tot pacatul.

Treapta a patra a pacatului este consimtirea. A consimtit sufletul nostru sa stea de vorba cu gandul cel simplu! Sa stea de vorba cu gandul olecuta. Starea de vorba a sufletului cu pacatul.

In treapta a cincea incepe lupta. ,,Nu-i bun gandul asta; vine cu patima la mine! Si lupta se da pe toate treptele pacatului pana la deznadejde si moarte. Mintea incepe sa lupte. ,,Nu-i bun gandul asta! Mi-a bagat patima in suflet! Uite, poftesc femeie sau ban sau treapta sau urasc pe fratele”. Sau cine stie de ce nuanta ar fi pacatul, din cele trei parti ale sufletului.

In lupta cu diavolul, trebuie sa chemam pe ,,Doamne Iisuse …”. Ca auzi ce zice Scriptura? Sa nu iesi, Israele, fara de Mine la razboi, ca vei fi infrant!

Cat de treaz ai fi cu mintea si cat de mare filosof ai fi, te prapadesc diavolii, daca nu chemi pe Hristos cu ,,Doamne Iisuse …”. Asta-i filosofia duhovniceasca!, ne spune preotul Cleopa Ilie.

In lupta asta cu pacatul, mintea noastra incepe razboiul. La acest razboi se incaieratrei feluri de minti: mintea diavoleasca, mintea ingereasca si mintea omului. Omul ii dator sa se trezeasca si sa cheme pe ,,Doamne Iisuse …”. Ramaneti intru Mine si Eu intru voi, ca fara de Mine nu puteti face nimic! Si daca in lupta asta crestinul cheama pe Iisus, iese biruitor! Daca se bizuie pe sine si se leneveste si uita sa cheme numele Domnului, iese pacatul biruitor.

In treapta a sasea vine invoiala. Daca esti tare si ai capatat trezvia atentiei, poti sa te invoiesti oleaca, ca sa chemi pacatul la lupta, cum spune in Razboiul nevazut. Si-l chemi o data si zici ,,Doamne Iisuse …” si l-ai batut.

Si ce daca voi sta de vorba cu gandurile curviei, sau ale maniei, sau ale urii, sau ale slavei desarte? Si aceasta invoiala vine, dupa cum arata Sfantul Ioan Pustnicul, din iubirea de sine. Ea este maica si radacina invoielii si a tuturor rautatilor!

Din iubirea de sine se naste mai intai mila de sine, si apoi crutarea de sine, pentru care l-a numit Mantuitorul pe Petru, satana. Cruta-te pe Tine, Doamne! – a zis Petru. Mergi inapoia mea satano! Sa ma crut? Pentru asta am venit Eu, sa ma jertfesc, nu sa ma crut!

Din crutarea de sine incepe indreptatirea de sine. ,,Ei, ce! Dar nu pot, dar sunt neputincios, ca sunt si eu om! Trebuie sa ma mai las si eu la cele omenesti! Indreptateste-te omule!”

Din indreptatirea de sine vine multumirea de sine si apoi nemultumirea. Ce scop are? Sfantul Maxim Marturisitorul spune: Sa faca sufletul satul de fapta buna! Fariseul cel dinlauntru al nostru ce zice? Ca cel din biserica: Multumescu-Ti Tie, Doamne, ca nu sunt ca toti oamenii si nici ca acest vames … Multumirea de sine zice: ,,Multumesc lui Dumnezeu ca eu ma invoiesc numai cu gandul, dar altii fac pacatul cu lucrul!”

A saptea treapta a pacatului este pacatul făcut cu mintea, prin imaginatie. Ca dupa ce omul se invoieste sa faca pacatul, el se sileste, din indemnul diavolului, sa intipareasca acel pacat in mintea sa, ca si cum l-ar fi facut cu lucrul. Prin imaginatie, pacatul creste si se inradacineaza in inima omului.

A opta treapta a pacatului este hotararea vointei de a face pacatul si insasi savarsirea lui cu fapta.

A noua treapta este obiceiul pacatului, adica savarsirea lui de mai multe ori.

A zecea treapta a pacatului este patima, deprinderea, adica savarsirea permanenta, cu voia si fara voia omului.

A unsprezecea treapta a pacatului este deznadejdea, cand omul isi pierde nadejdea iertarii prin pocainta, prin harul si mila lui Dumnezeu.

A doisprezecea treapta a pacatului este sinuciderea, adica uciderea omului deznadajduit din cauza pacatelor sale, cu voia sa libera. Aceasta este cea mai grea treapta a pacatului, de care sa ne fereasca Dumnezeu pe toti. Cel care se sinucide nu mai are iertare in veci, iar Biserica nu are voie sa se roage pentru el.

Sa nu uitam dumnezeiestile cuvinte ale Mantuitorului nostru Iisus Hristos, care totdeauna trebuie sa ne indemne la trezvie si veghere, dupa cum scrie in Sfanta Evanghelie: Ca nu cumva, venind fara veste, sa va afle pe voi dormind. Iar ceea ce va zic voua, zic tuturor: Privegheati! (Marcu 13, 36-37).

Doamne Ajuta!

-VA URMA-

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*

You may have missed