Manastirea Calui cu hramul ,,Sfantul Nicolae” (praznuieste hramul istoric la 6 decembrie), se afla situata in comuna Oboga, satul Calui, judetul Olt. Manastire de calugari, cu viata de obste.

MANASTIREA CALUI- imprejmuita cu un zid de caramida

Potrivit unei legende, Mihai Viteazul (1593-1601), domnul primei uniri a tuturor romanilor intr-o singura tara, s-ar fi oprit odata in aceste locuri, iar calul sau batand pamantul cu copita, a tasnit un izvor de apa la care i-au zis Caluietul. Voievodul, impreuna cu sfetnicii sai, a hotarat sa zideasca aici o manastire, numind-o Caluiu. Alta legenda spune ca, luand calugarii greci in stapanire aceasta frumoasa manastire, isi manifestau multumirea repetand mereu cuvantul „kalos”, adica „frumos”, de unde ar fi rezultat denumirea „Caluiu”. Desigur, acestea sunt creatii frumoase ale imaginatiei populare, insa, dupa cum demonstreaza specialistii in etimologia toponimiei romanesti, cuvantul „caluiu” este de origine pecenego-cumana, urmand a i se descoperi adevaratul inteles.

Aceasta minunata manastire a fost ctitorita de familia Buzescu. Inceputa in vremea lui Neagoe Basarab (fost domn al Tarii Romanesti intre anii 1512 si 1521), biserica a fost terminatain anul 1588, cand s-au construit si corpurile de chilii. Asezamantul monahal este un valoros monument de arhitectura munteneasca din secolul al XVI-lea, care impune prin proportiile grandioase ale turlei si prin decoratia fatadelor. Pictura este executata de Mina in anul 1594, cuprinde si un amplu tablou votiv cu familia fratilor Buzesti – Radu, Preda si Stroe si , de asemenea, un tablouvotiv cu Mihai Viteazul si Petru Cercel.

In anul 1646 egumenul Ioan, cu banii obtinuti din rascumpararea a cinci rumania reparat acoperisulbisericii si al chiliilor, iar in anul 1673 Grigore Ghica, la cererea patriarhului Dosoftei, reinchina ctitoriaBuzestilorca metoh la Ierusalim.

In perioada secularizarii averilor manastiresti, in anul 1864, degradarea acoperisuluibisericii ameninta existenta lacasului.

Cartografiile din ani: 1823, 1828, 1845, 1850, 1856, 1861 evidentiaza distrugerile suferite de manastire in urma incursiunilorostirilor straine, precum si din cauza cutremurelor, a unor incendii sau nepasarii ingrijirii ei.

Incinta este imprejmuita cu un zid de caramida.

Doamne Ajuta!

-VA URMA-

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*

You may have missed