Transporturile in secolele al XVIII-lea si al XIX -lea in Tarile Romane

Incepand cu mijlocul secolului al XVIII-lea, societatea romaneasca, divizata in continuare in cele trei mari provincii, intra intr-o noua etapa de dezvoltare caracterizata prin destramarea vechilor structuri, feudale, si prin afirmarea altora noi ce vor duce, in a doua jumatate a secolului urmator, la modernizarea tuturor sectoarelor de activitate si, in esenta, a modului de viata insusi.

In comparatie cu tarile din centrul si apusul continentului, unde trecerea la capitalism si inchegarea statelor nationale s-a putut realiza mult mai devreme si mai rapid, in spatiul romanesc acest proces a intarziat si s-a desfasurat intr-un ritm lent. Cauza principala a constituit-o dominatia straina: in primul rand cea otomana in Principatele Dunarene si cea austriaca in Transilvania, iar dupa anul 1775 si in nordul Moldovei (Bucovina). Un alt factor de frana in calea dezvoltarii economice l-au reprezentat cele patru razboaie ruso-austro-turce al caror teatru de lupta a cuprins timp de aproape doua decenii spatiul romanesc.

In toate regiunile romanesti ca si intre regiuni transporturile si comunicatiile s-au extins continuu. In anul 1845 in Tara Romaneasca se voteaza Legea drumurilor, iar in anul 1847 se constituie o directie a lucrarilor publice, in cadrul careia functioneaza sectia podurilor si drumurilor. In ambele Principate in intervalul cuprins intre anii 1835 si 1853 au fost construite drumuri in lungime de 775 km.

In Transilvania, de regula, carausia de marfuri si transportul de calatori au inceput sa fie desfasurate de organizatii de transport specializate care foloseau mana de lucru salariata. In Tara Romaneasca si Moldova, pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea posta era folosita numai pentru corespondenta oficiala, dar ulterior a devenit accesibila si particularilor, in masura in care obtineau invoire de la stapanire. La sfarsitul secolului postele au inceput sa fie date in antrepriza la particulari. La mijlocul secolului XIX, pe drumurile dintre Bucuresti si Braila, Giurgiu, Focsani au fost introduse trasuri mari pentru sase persoane cu bagaje, pentru care se folosea personal platit.

In ceea ce priveste transportul pe apa, pe raurile mari se practica transportul cu pluta care implica munca salariata, navigatia pe Dunare era efectuata de vase austriece si se facea si ea cu munca salariata. Transportul pe apa cu vase romanesti cunoaste o anumita dezvoltare dupa anul 1834 cand Tara Romaneasca obtine libertatea de navigatie pe Dunare, iar in anul 1837, impreuna cu Moldova obtine acelasi drept si pe mare. Tot in acesta perioada Braila si Galati sunt declarate porturi libere, ceea ce conduce la cresterea traficului.

Organizarea Serviciului National al Postelor in Principate si garantarea sigurantei transporturilor, alaturi de eforturile pentru navigabilizarea riurilor interne (Siret si Prut) sau cautarea solutiilor pentru facilitarea legaturilor cu Transilvania reliefeaza aceleasi tendinte de a crea conditii favorabile pentru circulatia marfurilor si a oamenilor. Construirea unei flote fluviale prin activitatea santierelor navale de la Galati si Giurgiu se inscrie pe linia acelorasi preocupari de valorificare a productiei autohtone, de realizare a unor legaturi strinse si permanente cu piata internationala.

Si in Transilvania sint inregistrate eforturi de modernizare a drumurilor existente, de creare a unor noi drumuri, de organizare a transportului de marfuri si calatori. Transporturile de calatori organizate cu curse rapide intre orasele transilvanene si Pesta, organizarea serviciilor de posta in interior sint semnificative in acest sens. In anul 1832 lua fiinta Societatea de navigatie pe Olt pentru a inlesni legaturile cu Tara Romaneasca. In anul 1847 George Baritiu si Anton Kurz se pronuntau in favoarea unei cai ferate care, legand Brasovul cu Timisoara, sa urce spre Predeal si sa faca legatura cu porturile dunarene. Fara exceptie, partizanii dezvoltarii moderne au militat in favoarea imbunatatirii transporturilor, fapt cu repercusiuni adinci pe plan social si economic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*