Holocaustul – cel mai pervers si inuman plan de genocid din istoria cunoscuta a omenirii

Lagarul de concentrare Auschwitz

La data de 27 ianuarie este marcata Ziua Internationala de Comemorare a Victimelor Holocaustului, in conditiile in care 6.000.000 de evrei europeni si alte cateva milioane de persoane de alte nationalitati au fost ucise de catre regimul german, relateaza site-ul Organizatiei Natiunilor Unite.

– Holocaustul, nu a fost numai „opera“ regimului nazist din Germania, el a fost premers de o lunga istorie de nelegiuiri, calomnii, prigoana in intreaga Europa. Din nefericire, antisemitismul nu a avut si nici astazi nu are frontiere, nici geografice si nici morale. Trei mari procese au cutremurat opinia publica in anii 1898-1915; trei nume de evrei au devenit celebre fara voia lor, in urma unor acuzatii abjecte si apoi, dovedite ca fiind absolut false Alfred Dreyfus, Menahem Mendel Beilis si Otto Frank. Acesta este si subiectul principal al cartii profesorului de istorie de la Universitatea californiana din Santa Barbara, Albert S. Lindermann, Evreul acuzat, aparuta in traducerea romaneasca a Irinei Horea, la editura Hasefer, după originalul aparut in anul 1991, la Cambridge University Press. Cartea are meritul de a aduce in lumina, pe langa fapte deja bine cunoscute, aspecte ale istoriei europene din ultimele doua secole, implicatiile socio-politice, psihologia sociala si mecanismul mereu deficitar al justitiei din imediata noastra istorie. Emanciparea evreilor in secolul al XIX-lea a trezit noi reactii in societatea din unele tari europene aflate pe trepte diferite de evolutie democratica si capitalista. S-a nascut un antisemitism „modern“ si s-a pus in practica o politica antisemita cu efecte asupra unor mase de oameni frustrati de anumite drepturi elementare. Purtatori ai germenului antisemit s-au regasit adeseori in mica burghezie marginalizata de puternicul avant economico-financiar. Diferente specifice au existat intre situatia evreilor din estul si din vestul Europei si Statelor Unite ale Americii. Dar a existat si un factor comun – facilitatea invinuirii, pentru orice rau social, a evreilor, fie ei naturalizati intr-o tara, fie imigranti. Nazismul a avut astfel surse „sigure“ de a-si alimenta masina de propaganda antisemita pusa in miscare inainte si dupa preluarea puterii in Germania, in anul 1933.

– Exista parerea, chiar printre evrei, ca politica de exterminare pe care Hitler si regimul nazist au preconizat-o si au pus-o in aplicare, in special impotriva evreilor, nu a intampinat decat sporadice reactii, rascoala din ghetoul Varsoviei fiind un exemplu la care se recurge adesea. Dar pericolul nazist ca si transformarea lui intr-un iad terestru au fost sesizate in multe cazuri, unele foarte putin cunoscute. De pilda, in anul 1936, in sala de conferinte a Societatii Natiunilor din Geneva, jurnalistul evreu din Praga, Stefan Fux, dupa ce a incercat zadarnic sa protesteze fata de impasibilitatea delegatilor fata de avertismentele care se refereau la antisemitismul de stat din Germania, s-a sinucis impuscandu-se in prezenta participantilor. A fost un soc, dar urmarile nu s-au prea vazut. Moartea sa a fost zadarnica. Desi sinuciderea nu este acceptata nici de iudaism, nici de crestinism, iar efectul ei nu este niciodata cel scontat, pentru martori, un gest identic l-a facut liderul evreu al organizatiei „Bund“, originar din Polonia, refugiat la Londra, Samuel Zygelbojm, care in ziua de 12 mai 1943, la aflarea vestii despre reprimarea rascoalei din ghetoul varsovian s-a sinucis in plina strada, ca protest pentru faptul ca aliatii nu au incercat sa sprijine aceasta revolta armata a unor oameni disperati. Un alt exemplu de rezistenta in fata fortelor Germaniei naziste si a aliatilor ei a fost participarea a numerosi combatanti evrei nu numai in cadrul armatelor aliate (sovietica, americana, engleza), ci si a unor grupari inarmate formate din evrei, in Orientul Apropiat, in nordul Africii, in lupta cu trupele guvernului de la Vichy, ca si cu cele italiene si germane. Astfel, in ziua de 8 noiembrie 1942, la Alger a avut loc o insurectie armata organizata si executata cu eroism de militari evrei. Iar in Palestina, Liban, Siria, au actionat grupari, unul dintre cei mai cunoscuti participanti fiind viitorul general si ilustru comandant, Moshe Dayan. De asemenea in Miscarea franceza de Rezistenta (Maquis) erau numerosi evrei, atat in retelele clandestine din orase, ca si in detasamentele ce actionau in afara lor. Una dintre actiunile cele mai eficiente a fost atacarea unui tren cu 1700 de deportati evrei in aprilie 1943, de catre partizani, in urma caruia o parte au fost eliberati, dar multi au cazut rapusi de mitralierele militarilor germani. Initiativa acestei actiuni a apartinut Comitetului de Aparare a Evreilor din Franta, organizatie ilegala, dar nemilitarizata. La 15 februarie 1944 a fost executat la Bruxelles evreul Georg Livschits (nascut in anul 1917 la Kiev, plecat in Vest dupa Revolutia din Octombrie) care conducea o organizatie armata de rezistenta impotriva nazistilor. In Italia, dupa ocuparea tarii de catre trupele germane, in septembrie 1943, au actionat detasamente de partizani, unele conduse de evrei, acestia reusind sa salveze conationali de la deportare. In lagarele de concentrare naziste, in special acolo unde se aflau si prizonieri de razboi ori fosti participanti la miscarea comunista, existau comitete de intrajutorare si chiar de organizare a unor actiuni de evadare, din care faceau parte evrei. De asemenea o serie de retele conspirative antinaziste, cu sarcina de a obtine informatii cu caracter secret din Germania si din Armata germana numarau in randurile lor evrei, in special datorita cunoasterii a mai multor limbi straine. Agentiile devenite celebre abia dupa razboi, prin cartile care s-au scris pe aceasta tema, „Orchestra rosie“, „Dora“, cu sedii in diverse orase europene, erau conduse de evrei – Mihail Iosifovici Gurevici, venit din Rusia trimis de NKVD (Comisariatul pentru Afaceri Interne al Poporului), conducea „Orchestra rosie“ care a intoxicat ani de zile serviciile de contrainformatii germane, iar evreul ungur Rado Sandor (conducea organizatia „Dora“) a reusit sa infiltreze agenti la Statul Major General al armatei germane. Astfel, data atacului iminent asupra Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste a fost cunoscut cu mai multe luni inainte (Stalin nu a luat in considerare informatia), miscarile trupelor germane de asemenea, ca si experientele fizicienilor germani in domeniul nuclear si al aplicatiilor militare cu caracter ultrasecret (rachete, aliaje rezistente, etc.). Atat Mihail Iosifovici Gurevici, cat si Rado Sandor au fost arestati dupa razboi chiar de cei care ii instruisera, organele NKVD mai apoi KGB (Comitetul Securitatii Statului) si trimisi in GULAG (Administratia Generala a Lagarelor de munca fortata). In lagarul nazist de cel mai tragic renume, Auschwitz (Complex de lagare de concentrare si exterminare al Germaniei naziste) au avut loc doua tentative de revolta pornite chiar din interiorul Sonderkommando-ului (echipe de detinuti care efectuau cele mai cumplite insarcinari, precum adunarea si arderea cadavrelor, sortarea hainelor si altor bunuri ale celor ucisi, etc.) in lunile septembrie si octombrie 1944. Pagini de eroism au scris prin faptele lor si partizanii evrei din Iugoslavia (in armata lui Iosip Broz Tito si in grupuri independente), din fosta Cehoslovacie si, desigur, in mare numar, in teritoriile Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste ocupate de Germania nazista. Din Palestina aflata sub mandat britanic au ajuns in Europa, fiind parasutati in spatele frontului german, o serie de luptatori evrei, printre ei aflandu-se si eroina Hannah Szenes, executata in Ungaria, tara unde se nascuse in anul 1921. Despre rascoala ghetoului varsovian s-a scris si se va mai scrie, amploarea ei depasind, prin durata si numar de participanti oricare alta actiune a unor civili, in timpul celui de al doilea razboi mondial. Dar despre sutele de mii de evrei care s-au opus si si-au sacrificat viata pentru a distruge sistemul exterminator nazist se stie si se va sti prea putin. Ei au dovedit ca Holocaustul nu a fost urmarea unei pasivitati a victimelor, ci rezultatul celui mai pervers si inuman plan de genocid din istoria cunoscuta a omenirii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*

You may have missed