Victor Hugo un scriitor de succes si un politician cu gandiri liberale

Victor Marie Vicomte Hugo s-a nascut in Besançon, Franta, pe 26 februarie 1802 si a decedat pe 22 mai 1885. Acesta a fost poet, dramaturg si romancier francez.

Impreuna cu cei doi frati mai mari locuia alaturi de mama lor in Franta, in vreme ce tatal lor, guvernator al provinciei italiene Avellino, statea in Italia. Crescut fiind de mama, Hugo a fost puternic influențat de convingerile politice ale acesteia, o regalista catolica convinsa. Acesta este si motivul pentru care operele sale timpurii reflecta devotamentul fata de Rege si credinta. Mai tarziu insa, in urma evenimentelor care au dus la Revoluția Franceza din 1848, Hugo a inceput sa se revolte impotriva convingerilor sale catolice si sa promoveze republica si gandirea libera, in schimb. Mama lui Hugo, Sophie Trebuchet, a devenit prietena foarte buna cu Generalul Victor Fanneau Lahorie, un dusman al Guvernului Francez, pe care l-a ascuns in propria casa.

Victor Hugo impreuna cu fratii sai calatoreau des in Italia sa isi vada tatăl, Joseph, momente in care acesta ii influenta cu ideile sale total diferite fata de ale sotiei. Acesta era ateu, un republican convins si un ofiter de baza în armata lui Napoleon. Aceasta incompatibilitate politica intre patinti le-a afectat celor trei frati foarte mult copilaria.

Inca de mic copil, Hugo s-a aratat interesat de scris, in special de poezie. Impreuna cu fratii sai, a studiat la scoala stiintele, timpul liber petrecandu-l scriind poezii si piese de teatru.

Victor Hugo a fost infuentat in scrierile sale de catre François-René de Chateaubriand, fondatorul curentului romantic in literatura franceza. La numai 20 de ani, Hugo a publicat primul sau volum de poezii ,,Odes et Poésies Diverses”, care l-a plasat instant in topul celor mai talentati scriitori ai vremii. Patru ani mai tarziu, al doilea volum ,,Odes et Ballades” (1826) nu a facut decat sa confirme ceea ce a demonstrat primul.

Primul său succes rasunator a venit in anul 1831, cand a fost publicat romanul ,,Notre-Dame de Paris”, tradus in mai multe limbi. Cartea lui Hugo a facut catedrala Notre Dame celebra in toata lumea.

In anul 1930 a inceput sa lucreze la cea mai importanta operă a sa, ,,Les Misérables”, care a fost publicata tocmai in anul 1862.

Hugo a fost ales membru al Academiei Franceze in anul 1841, dupa alte trei incercari esuate. Dupa acest moment, a inceput sa fie din ce în ce mai implicat in viata politica, fiind un important suporter al Republicii. Regele Ludovic-Filip al Frantei l-a promovat pe Hugo intr-o functie importanta in cabinetul sau, numindu-l ,,pair de France”.

Dupa Revolutia Franceză din anul 1848, cand Imperiul a fost inlocuit cu Republica, Hugo a intrat in Parlament ca si conservator. Presedinte al Frantei a fost ales Louis-Napoléon Bonaparte, care, profitand de situatia politica tulbure, in decembrie 1852, se va proclama imparat sub numele de Napoleon al III-lea. Astfel Franta intra in al doilea imperiu.

Victor Hugo a avut curajul sa-l numeasca pe Impărat ,,tradator” dupa aceasta miscare politica, lucru care a dus la exilarea sa in Belgia, unde a trait pana in anul 1870.

In timpul exilului, scriitorul a publicat doua pamflete politice celebre la adresa lui Napoleon III, ,,Napoléon le Petit” și ,,Histoire d’un crime”. Desi acestea au fost interzise in Franta, au avut totusi un impact puternic in tara sa natala.

In anul 1859, cand Napoleon III a oferit amnistie tututor exilatilor, Hugo a ales sa nu se intoarca in Franta, propunandu-si sa revina in momentul in care Napoleon era indepartat de la putere.

Cand acest lucru s-a intamplat si a fost instalata a Treia Republica, Hugo a revenit pe pamant francez in anul 1870, devenind membru al Adunarii Nationale si al Senatului. Doi ani mai tarziu a pierdut insa alegerile pentru prezenta in Adunarea Nationala.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*