Presa Romanesca De Odinioara Si Libertatea Presei Din Ziua de Azi

Una dintre libertatile pe care societatea romaneasca le-a aparat si consolidat a fost libertatea presei, asta pana in anul 1938, an in care a inceput restrangerea atributelor democratice ale Regatului Romaniei prin interventia directa in politica a Regelui Carol al II-lea. Astfel, in anii ´80 ai secolului al XIX-lea se pun bazele marilor cotidiene romanești, ziare de mare tiraj, de mare responsabilitate sociala si politica, publicatii care au contribuit din plin la constructia Statului si la realizarea unor idealuri nationale.

Am putea spune ca opinia publica romaneasca s-a format in principal in jurul a doua ziare – Universul – fondat in 1884 de Luigi Cazzavillan si – Adevărul – fondat in 1888 de Alexandru Beldiman. Cele doua ziare au insemnat cei doi poli de orientare politica din societatea romaneasca, centru – dreapta si centru – stanga. Ambele ziare au generat publicatii specializate, dedicate culturii, copiilor, femeilor. Este un model de industrie a presei care functiona in toata Europa dezvoltata. Daca luam in seama si tirajele celor doua publicatii, in jurul a 80.000 de exemplare zilnic intelegem si dimensiunea interesului, dar si dimensiunea publicului cititor de ziare din Romania, fapt ce ne aseza langa tarile dezvoltate si civilizate ale continentului. Aceste doua mari ziare au fost insotite, in timp, de alte publicatii care, fie au accentuat orientarea politica fie au coborat nivelul intelectual impus de primele doua. Astfel, dupa primul razboi mondial, cand Romania devine unul dintre statele importante ale Europei Centrale si de Est prin marirea semnificativa a teritoriului populatiei, puterii economice si militare, dar si prin capacitatea de a interveni in politica internationala, isi fac aparitia noi ziare, unele de mare succes. Ne referim la Curentul – condus de Pamfil Seicaru, un model de ziarist implicat direct in politica, apoi Vremea si Gandirea, doua publicatii cu un inalt nivel intelectual, toate de un pronuntat caracter politic de dreapta, stanga fiind sustinută de Dimineata sau Facla.

Ceea ce le despartea, interesul politic, factura ideologica, nu le impiedica, pe niciunul, sa fie scrise bine, sa aiba in paginile lor semnaturi de prestigiu ale culturii, sa pastreze un inalt nivel de profesionalitate incepand cu paginatia, titlurile si terminand cu limba romana folosita, de corectura de calitate a textelor. Se stie prea bine ce insemna sistemul de imprimare din acea perioada, culegerea manuala a titlului si lynotipul pentru text, care complicau procesul de tiparire si multiplicau riscurile erorilor de text. Cu toate acestea, prin comparatie, ziarele interbelice sunt si astazi un model grafic si o performanta a realizarii textului in comparatie cu cele de astazi. Asta, ca sa vorbim doar de realizarea tehnică. In ceea ce priveste nivelul de corectitudine al informatiei, al stilisticei, a contradictiei intre continut si titlu, totul este in favoarea vechilor ziare. Noua presa tiparita, cea care se bucura de cea mai mare libertate de expresie din toata istoria ei, nu a reusit, pana acum, sa devina cu adevarat o putere in stat asa cum ii place sa se considere. Angajarea in campanii, mai intotdeauna sordide, de denigrare, compromitere sau dezinformare a unor persoane anume desemnate, se face intr-un mod extrem de primitiv, informatiile difuzate poarta amprenta originilor, mai intotdeauna ilegale, angajarea in campanii a facut din cele mai multe publicatii simple unelte ale unor institutii de forta. Pe de alta parte, goana dupa senzational, de fapt dupa bani, a impins mari ziare catre o zona a marginalului greu de imaginat. Precaritatea educatiei si instructiei jurnalistilor de azi are o influenta directa asupra publicului cititor. Un nou limbaj de lemn si-a facut aparitia, insa izvorul sau nu mai este cenzura politica ci lipsa talentului, lenea profesionala, superficialitatea si, de cele mai multe ori, saracia culturala.

Ceea ce este cu totul nelinistitor pentru viitorul presei, dar si al societatii este faptul ca marea majoritate a jurnalistilor din presa scrisa (dar si din media in general) scriu si gandesc de parca pana la ei nu s-ar mai fi facut presa in Romania. Cei mai multi descopera cu entuziasm apa calda sau misterul mersului pe jos convinsi fiind ca societatea romaneasca este o societate primitiva, ca ziaristul este o autoritate administrativa si ca dezvaluirea sau investigatia inseamna, de fapt, publicarea documentelor primite pe sub masa, fara ca ziaristul sa fie interesat de consecintele manipularii la care participa cu tot entuziasmul propriu celui dornic de afirmare, insa fara argumente. In fapt, acesti pseudo-ziaristi renunta dintr-o funciara incapacitate de intelegere a sensurilor si responsabilitatilor libertatii chiar la marele caștig al anului 1989 – libertatea presei. Se confunda democratia cu anarhia si libertatea cu nihilismul. In aceasta situatie, corpul social reactioneaza abrupt – nu mai este interesat de ceea ce scriu jurnalistii. Doar rare ori se mai cumpara ziarele. Dispar ziarele. Dispar si locurile de munca ale ziaristilor. Manelizarea presei este si cantecul sau de lebada. Gandindu-ne la viitorul presei poate ca nu este prea tarziu ca ziaristii de azi sa incerce pe cont propriu insanatosirea presei scrise romanesti. Prima vizita ar trebui facuta la Biblioteca Nationala unde exista un important fond arhivistic al presei romanesti interbelice.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*