Partidului Național Taranesc in perioada 1926-1990

Se implinesc 93 de ani de la fondarea Partidului National Taranesc

Partidul National Taranesc s-a format in anul 1926, prin fuziunea Partidului National Roman din Transilvania (prezidat de Iuliu Maniu) cu Partidul Taranesc din Vechiul Regat (prezidat de Ion Mihalache). Alegerile din decembrie 1928 au adus victoria Partidului National Roman, care a castigat 77,76% din voturi si 348 de mandate de deputat. Presedintia Consiliului de Ministri a fost incredintata lui Iuliu Maniu. Guvernul Partidului National Taranesc, a reusit stabilizarea leului si convertibilitatea deplina a monedei nationale. La 16 martie 1929 s-a publicat legea pentru administrarea pe baze comerciale a intreprinderilor publice, care prevedea ca toate concesiunile urmau a se face prin licitatie publica; pe baza legii s-au constituit regii autonome in domeniul cailor ferate, telecomunicatiilor, petrolului, gazului metan etc. Alte masuri legislative importante au privit vanzarea pe credit a masinilor industriale, organizarea Creditului Funciar Rural si a Creditului Agricol, introducerea contractului colectiv de munca, prin care aparea pentru prima data concediul de odihna platit, de 7-30 de zile pe an, reorganizarea administrativa a tarii s.a. In contextul in care liderii Partidului National Taranesc erau acuzati ca s-ar fi imbogatit pe cai necinstite, Ion Mihalache a depus un proiect de lege privind controlul averii tuturor functionarilor publici si demnitarilor de dupa anul 1914. Proiectul nu a trecut insa de comisiile tehnice ale Parlamentului decat in a doua guvernare a Partidului National Taranesc. Legislația promovata de guvernul Partidului Național Taranesc Vaida -Voievod a dus la scaderea impozitelor. S-a adoptat si legea controlului averii functionarilor publici: daca averea nu putea fi justificata, se aplica un impozit de 90%; daca, insa, cel controlat isi justifica averea, denuntatorul putea fi pedepsit cu inchisoare pana la un an.. Guvernul Vaida a operat intr-o conjunctura dificila. In februarie 1933 a fost nevoit sa recurga la forta pentru reprimarea grevelor muncitorilor de la „Atelierele Grivita”. Confruntat cu nemultumirea regelui Carol si cu agitatia liberalilor, guvernul Vaida a demisionat in noiembrie 1933.

In anul 1938, regele Carol abroga Constitutia din anul 1923 si interzice activitatea partidelor politice. Totusi, Partidului Național Taranesc continua actiunea interna. Iuliu Maniu si Ion Mihalache au fost solicitati sa participe le cele doua consilii de coroana din 29-30, respectiv 30-31 august 1940 in care s-a dezbatut pozitia Romaniei fata de Dictatul de la Viena. Ambii s-au opus cedarii fara lupta a Transilvaniei de Nord.

Partidului National Taranesc a salutat intrarea Romaniei in razboiul impotriva Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, dar nu a fost de acord cu participarea la razboi peste raul Nistru. Pe masura ce situatia frontului din est se inrautatea, Iuliu Maniu si-a sporit insistentele pentru ca Ion Antonescu sa incheie un armistitiu cu puterile aliate.

Dupa Al Doilea Razboi Mondial, Partidului Național Taranesc a fost principala forta politica care s-a opus instaurarii comunismului in Romania. La 31 august 1944 a fost repusa partial in vigoare Constitutia din 1923, ceea ce a permis reluarea legala a activitatii Partidului Național Taranesc. Perioada urmatoare a fost dominata de lupta impotriva instaurarii regimului comunist in Romania si salvarea libertatilor democratice puse in pericol de instaurarea, cu sprijin sovietic, a guvernului Petru Groza, la 6 martie 1945.

Alegerile din noiembrie 1946 s-au incheiat cu victoria Blocului Partidelor Democrate, dar, potrivit opiniei majoritatii istoricilor, aceste rezultate nu reflecta nici pe departe rezultatele reale, favorabile Partidului Național Taranesc. Conducerea partidului a luat hotararea ca o parte din liderii formatiunii sa plece in strainătate, pentru a-si desfasura activitatea in exil. La 14 iulie 1947, la Tamadau, insa, Ion Mihalache, atunci vicepresedinte al partidului, Nicolae Penescu (secretar general al partidului), Nicolae Carandino (directorul ziarului „Dreptatea”) si Ilie Lazar (membru in Delegatia Permanenta) au fost arestati. Represiunea care a urmat a fost extrem de dura. Iuliu Maniu si Ion Mihalache au fost condamnati la inchisoare pe viata, alti lideri ai partidului au primit si ei pedepse grele.

Amnistia din anul 1964 a scos din inchisori pe supravietuitorii opozitiei comuniste, dupa aproape doua decenii de represiune feroce. Partidul Național Taranesc, care nu se dizolvase formal niciodată, devine, printr-un act secret de aderare din anul 1987, partid crestin-democrat, membru al Internationalei Crestin Democrate. Mutilate insa de cinci decenii de manipulare a istoriei, de ignorarea deliberata si de imbatranirea inevitabila a reprezentantilor partidelor istorice, de neincredere invidioasa fata de emigrati, imaginea si mai ales legitimitatea partidelor traditionale („burgheze” în vocabularul stereotip comunist, chiar atunci cand era vorba de social-democrati) pareau foarte indoielnice. Din generatia martirizata a vechilor membri mai traiau cativa batrani domni anonimi, care supravietuisera, exilati – fie in propria tara, fie in cateva capitale ale lumii libere – in marginea societatii. Cu toate acestea, cele trei partide isi reiau imediat activitatea si isi redobandesc statutul legal inca din primele zile ale lui ianuarie 1990.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*