Odinioara pare ca se traia mai bine pe vremea lui Nicolae Ceausescu

Se pare ca „Oamenii o duceau mult mai bine atunci decat acum: puneau bani deoparte, aveau suficient pentru a duce o viata normala, isi permiteau sa-si cumpere ce aveau nevoie.

  • Pe vremea lui Ceausescu, locurile de munca erau asigurate pentru toata lumea, in functie de pregatirea fiecaruia. Au existat cazuri cand oameni fara serviciu au fost luati de pe strada si angajati in campul muncii. Asadar, nu era somaj.
  • Intr-o proporţie covarsitoare, in perioada Ceausescu nu exista problema locuintelor pentru populatie. Se construia intr- un ritm sustinut, iar din moment ce erai angajat, oportunitatea obtinerii unei locuinte era aproape garantata. Garsoniera pentru o persoana, apartament cu doua camere pentru tinerii casatoriti, care, ulterior, pe masura maririi numarului de membri ai familiei, se putea transforma intr-un apartament cu 3 camere.
  • Securitatea individului era mult mai bine asigurata fata de ziua de azi. Se fura mult mai putin, numarul jafurilor sau al crimelor era sensibil mai mic fata de cel actual, iar atunci cand se intampla asa ceva, foarte putini erau cei care stiau de existenta acestor faradelegi. Populatia era ,,protejata” in acest fel, permanentizandu- se impresia ca statul are grija de cetatean.
  • Aproape toate obiectivele majore ale industriei si infrastructurii Romaniei s-au realizat pe vremea aceea: Transfagarasanul, tunelul de la Bumbesti-Livezeni, autostrada Bucuresti- Pitesti, metroul bucurestean ,Canalul Dunare – Marea Neagra, sistemul hidroenergetic, centrala atomoelectrica de la Cernavoda, marile combinate siderurgice, sisteme de irigatii, santiere navale, reteaua electrica, reteaua feroviara etc.
  • Una din marile realizări ale ,,epocii de aur” a fost inaugurarea metroului bucurestean, pe 16 noiembrie 1979, in prezenta Elenei si a lui Nicolae Ceausescu.
  • Sistemul de pensii era foarte bine pus la punct, cumulul pensiilor fiind rezonabil pentru orice persoana, care isi putea asigura, astfel, o batranete linistita financiar. In plus, statul suporta o foarte mare parte din costul utilitatilor (lumina, apa, telefon, gaze, intretinere), spre deosebire de ziua de azi, in care aceste facturi ingroapa cetateanul cu un venit mic.
  • Concediile erau, in multe cazuri, asigurate de angajator. Practic, statul acorda – prin fabrici si intreprinderi – bilete gratuite sau foarte ieftine, in statiunile din Romania, unde omul de rand se putea duce, impreuna cu familia, in timpul concediilor.
  • Sistemul de invatamant era gratuit, iar scoala era un reper in viata copiilor si a familiei. Spre deosebire de ziua de azi, inainte de 1989 copiii invatau carte, profesorii stiau sa predea, asa ca nivelul intelectual al celor care terminau o unitate de invatamant era mult mai ridicat decat e acum.
  • Sistemul de sanatate era gratuit. Statul se obliga prin lege sa asigure ingrijirea cetateanului, costul consultatiilor sau al spitalizarilor fiind suportat de sistem.
  • In primavara lui 1989, Ceausescu a reusit plata intregii datorii externe a Romaniei, cifrata la circa 10 miliarde de dolari, spre deosebire de guvernantii de azi, care se tot imprumută de la straini.
  • Sistemul lui Ceausescu nu permitea propagarea, decat la scara foarte redusa – cu precadere in randul studentilor straini – a retelelor de distributie a drogurilor.
  • In 1973, a permis infiintarea de joint-venture cu participare de capital occidental. Din primul an existau 20 de astfel de firme. Volumul schimburilor comerciale cu Occidentul aproape s-a dublat: de la 28% in 1965, la 45% in 1974. Intre anii 1971-1975, Romania a inregistrat o rata anuala de crestere a PIB-ului de 11,3%, neegalata niciodata. Orasele au devenit santiere, propaganda nu mai prididea sa anunte inaugurarile de fabrici si uzine, aparute ca ciupercile dupa ploaia de capital occidental.

S-au construit masiv blocuri: numai intre 1981-1985 s-au dat in folosinta peste 750.000 de apartamente cu termoficare si apa calda. In anii 1965-1970, mutarea populatiei de la sat la oras, ca efect al industrializarii, era considerata un fenomen de dorit.

In 1984 a fost inaugurat Canalul Dunare-Marea Neagra, dupa o munca de noua ani. Canalul (de 64 km, scurteaza drumul catre Marea Neagra cu 400 km) avea taxe prea mari ca sa poata fi atragator pentru navigatori (1 $ SUA pentru fiecare tona de incarcatura) si pare tot un act de independenta, dar fata de URSS, cu care Romania impartea Delta Dunarii. In 1985, au inceput lucrarile la Casa Poporului, care urma sa devina sediul partidului si al guvernului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*