Colectivizarea

Colectivizarea -unirea de buna voie a mijloacelor de productie pentru folosinta colectiva, ca baza a proprietatii socialiste-obstesti. Colectivizarea agriculturii e posibila numai in baza liberei consimtiri a taranilor.

Agricultura a suferit si ea transformarile impuse de regimul comunist. Ca si in industrie, şi aici, se desfiinteaza proprietatea privata asupra pamantului, trecand in proprietatea statului sau intr-o forma de proprietate de grup. Dupa reformele agrare din anii 1923 si 1945, in Romania pamantul agricol se afla in cea mai mare parte in proprietatea taranilor, suprafetele mai mari de 10 ha reprezentand doar 19% din terenul arabil. Copiind modelul sovietic, la Plenara P.M.R. Din martie 1949 (dupa nationalizare) s-a hotarat colectivizarea agriculturii. In acest fel pamanturile taranilor erau stranse la un loc, iar acestia trebuiau sa le munceasca, primind in schimb bani si o parte din produse.

Colectivizarea agriculturii s-a desfasurat intre anii 1949 si 1962 si a parcurs mai multe etape. Intre anii 1949 si 1953 s-a folosit din plin forta, regimul comunist, condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej recurgand la arestari si violente, urmarind desfiintarea asa numitilor chiaburi, care erau, de fapt, tarani instariti, si infiintarea G.A.C. (Gospodarii Agricole Colective). Trebuie mentionat ca terenurile taranilor inscrisi in G.A.C. raman de drept in proprietatea colectiva a acestor tarani, dar de fapt statul comunist dispunea de ele asa cum dorea. De asemenea, taranii membri ai G.A.C.-urilor erau obligati sa munceasca, fara sa se tina cont de suprafata de teren pe care a inscris-o in aceste gospodarii colective. Cel ce nu muncea nu primea nimic, chiar daca de pe pamantul lui G.A.C.-ul scotea profit. Desi era folosita din plin forta, in acest interval de timp colectivizarea se facea foarte greu doar 10% din suprafata agricola apartinand G.A.C.-urilor.

Intre anii 1953 si 1957, pentru a aproviziona orasele, unde se resimtea lipsa alimentelor, comunistii adopta o politica mai flexibila, infiintand mai intai asa numitele intovarasiri, in cadrul carora mai multi tarani isi uneau pamanturile de buna voie (sau sub presiune), dar in final si acestea se vor transforma in G.A.C. Desi productia la hectar era scazuta se obtineau, totusi, produsele necesare pentru orasele, mereu in crestere demografics, datorits industrializării. Aceasta etapa a dus la cresterea suprafetei detinute de colectivisti la 16,7% si la intovarasiri la 24,39%.

Vazand ca nici asa nu se obtin rezultatele scontate, din anul 1958 pana in anul 1962, se recurge din nou la forta. Dupa infrangerea unor rascoale taranesti din Vrancea, Suceava, Olt, Dambovita etc., rezistenta taraneasca este tot mai slaba, incat pana in anul 1962 colectivizarea se incheie. In acest an proprietatea colectivista in agricultura reprezenta 70%, cea de stat 17,6%, cea a intovarasirilor 1,5%, iar cea privata 3,5% (terenuri din zone deluroase sau montane, unde nu se puteau face G.A.C.-uri). Colectivizarea a insemnat transformarea taranului in proletar agricol si, conexata cu industrializarea, a contribuit la depopularea satelor, incurajand exodul spre orase

Formele de organizare in agricultura Romaniei dupa 1962 au fost: G.A.C (transformate mai tarziu in C.A.P.), in care taranii detineau pamantul in comun, primind pentru munca prestata produse si bani, G.A.S. (Gospodarii Agricole de Stat), transformate mai tarziu in I.A.S.-uri, in care pamantul era proprietate a statului, iar lucratorii erau muncitori agricoli, salarizaţi ca si muncitorii din industrie, si intovarasirile, care dupa anul 1962 incep sa dispara, fiind transformate in G.A.C.-uri.

Colectivizarea agriculturii, asa cum a fost facuta de comunisti, a insemnat incalcarea brutala a dreptului omului la proprietate particulara si a distrus total si asa destul de slaba concurenta intre micii producatori agricoli. In aceste conditii, desi se afla cantitativ pe locul doi dupa U.R.S.S. intre tarile comuniste, Romania avea cea mai slaba productie la hectar, iar chimizarea si mecanizarea, facute dupa anul 1965 vor afecta grav solul si mediul inconjurator.

Dupa anul 1983, foamea de produse agricole la export (pentru plata datoriei externe) a dus la scoaterea fortata la recoltat a soldatilor, studentilor, elevilor, medicilor si a muncitorilor din fabrici. Exportul agro-alimentar a dus la rationalizarea principalelor alimente si la infometarea populatiei, mai rau ca pe timpul razboiului. Privita in ansamblu, colectivizarea ca si intreaga politica agricola din perioada comunismului, a constituit un esec total, singurul lucru bun fiind sistemele de irigatie, construite mai ales in sudul tarii, dar care au fost, in cea mai mare parte, distruse dupa anul 1990.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*