Originile obstetricii – o scurta istorie – episodul 2

La inceputul secolului al XIX-lea, nasterea era inca periculoasa pentru femei si a ramas asa, in ciuda mai multor progrese, pana in secolul al XX-lea.

Printre saraci, rahitismul era cel care provoca deformari pelviene. Moartea materna a afectat insa toate clasele sociale, iar in Anglia si Tara Galilor, una din 200 de sarcini se incheia prin moartea mamei. In maternitati, cu toate acestea, rata de deces a fost deseori mult mai mare decat acest procent. Aici epidemii frecvente de febra puerperala aduceau rata de deces materna la intre doua si opt la o suta de nasteri – de aproximativ zece ori mai mare decat in afara spitalului.

Natura contagioasa a febrei puerperale fusese recunoscuta de Alexander Gordon, la sfarsitul secolului al XVIII-lea. Acesta a absolvit Universitatea Aberdeen in anul 1775 si a servit ca chirurg naval inainte de a studia obstetrica la Londra si apoi la Aberdeen. In acest al doilea oras a avut loc o epidemie de febra puerperala intre anii 1789 si 1792, iar Gordon a publicat tratatul sau despre epidemia de febra puerperala din Aberdeen in anul 1795. Gordon a realizat ca boala a fost transmisa de la un caz la altul de catre medici si moase si ca exista o relatie stransa intre febra puerperala si erizipela (ulterior s-a dovedit a fi cauzata de streptococ). El avea sa scrie: „Este o declaratie dezagreabila pentru mine sa mentionez ca eu insumi am fost mijlocul de transport al infectiei catre multe femei”.

In cele din urma, și altii au ajuns la aceeași concluzie, inclusiv medicul si scriitorul american Oliver Wendell Holmes (1809–1894) si contemporanul sau maghiar Ignaz Semmelweiss (1818–1865). Acesta din urma, care lucra la Viena, a fost șocat de moartea unui profesor celebru al carui deget fusese taiat in timpul autopsiei la un caz infectat. Semmelweiss, care se straduia sa inteleaga rata de deces din unitatea lui obstetrica, a ajuns la concluzia ca materialul cadaveric a provocat infectiile. Ca urmare, el le-a cerut studentilor sai sa-si spele mainile in var clorat atunci cand treceau din camera postmortem catre sectia de lucru. In cateva luni, a redus decesele in unitatea sa la un nivel similar celui din unitatea vecina condusa de o moasa, unde personalul nu participa la autopsii.

Spre deosebire de Holmes, Semmelweiss nu a apucat ziua din anul 1879 cand Louis Pasteur a identificat streptococul ca fiind cauza febrei puerperale.

Intre timp, în Marea Britanie, „obstetrica” devenise un subiect obligatoriu pentru studentii de medicina in anul 1833 in Scotia si in anul 1866 in Anglia. James Young Simpson (1811–1870) a fost numit profesor de obstetrica la Edinburgh in anul 1840. In anul 1847, Simpson a fost numit medic al reginei din Scotia (la 36 de ani), a experimentat anestezia cu cloroform. Anestezia eterica a fost descoperita in ianuarie a acelui an. Simpson si trei prieteni au inhalat cloroformul pentru prima data la 4 noiembrie 1847. Patru zile mai tarziu, el l-a administrat unei paciente, doamna Carstairs, care a fost atat de recunoscatoare incat a numit-o pe fetita ei „Anestezie”. El a raportat cazul la Societatea Medico-Chirurgicala din Edinburgh, la 10 noiembrie 1847. Trei saptamani mai tarziu, in cadrul reuniunii societatii de la 1 decembrie, acesta elogia cloroformul in termeni stralucitori: „Cu totii, cred sincer, suntem chemati sa-l folosim, dupa principiul adevaratei umanitati, precum si dupa cel al religiei adevarate ”.

Cu toate acestea, Simpson a intampinat o opozitie puternica din partea medicilor si a clerului, care au citat cartea Genezei: „In suferinta, vei naste copii”. In anul 1853, insa, John Snow a administrat cloroform reginei Victoria in timpul nasterii celui de-al optulea copil. Dupa acel moment, cloroformul a fost acceptat pe scara larga in practica obstetrica, iar Simpson a devenit baronet in anul 1866, alegand ca inscriptie pe stema lui Victo dolore (durere cucerita).

In aceeasi perioada, Joseph Lister (1827–1912) si-a inceput experimentele pe antisepsis in timp ce era profesor de chirurgie la Glasgow, in anii 1860. Metoda lui, care a implicat utilizarea unui spray de acid carbolic, a redus spectaculos decesele prin sepsis in chirurgie generala si a fost introdusa pentru prima data in obstetrica in anul 1870 la Basel, Elvetia, de catre Johann Bischoff, un medic obstetrician care l-a vizitat pe Lister la Glasgow. Decesele cauzate de febra puerperala la spitalul Bischoff au scazut dramatic. Pana in anii 1880, metoda lui a fost adoptata de majoritatea spitalelor britanice si americane, dar la sfarsitul acelui deceniu, asepsia moderna inlocuia spray-ul antiseptic.

Spre sfarsitul secolului al XIX-lea s-au pus bazele practicii moderne in obstetrica si practica a activitatii moaselor. In mai multe tari europene s-au introdus regulamente pentru instruirea si controlul activitatii lor. In anul 1872, Societatea de Obstetrica din Londra a inceput sa elibereze certificate de competenta moaselor, iar in anul 1902 Legea moaselor a obligat inregistrarea lor si infiintarea unui Consiliu central pentru moase pentru a reglementa profesia. Institutul Moaselor, infiintat in anul 1881, a devenit Colegiul moaselor in anul 1941 si Colegiul Regal in anul 1947.

Pana in secolul alXX-lea, obstetrica a fost limitata la nasterea in sine, dar noul secol a adus in primul rand introducerea ingrijirilor prenatale.

Ce va aduce viitorul? In urmatoarea decada sau doua, cea mai vizibilă schimbare in obstetrica pare a fi feminizarea specialitatii. Aproape fiecare dintre pionierii numiti in acest scurt rezumat istoric a fost barbat. In prezent, in Marea Britanie, de exemplu, aproape 90% dintre obstetricienii activi sunt barbati, dar mai mult de 50% dintre studenti sunt femei. Un numar mic de barbati se pregatesc sa devina moase. Asadar, diferenta de gen dintre profesiile medicale si moase, prezente inca de pe vremea lui Hipocrate, este acum pe cale sa dispara.

Sursa: Traducere și adaptare dupa articolul ,,The start of life: a history of obstetrics”, publicat in Postgraduate medical journal – https://pmj.bmj.com/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*