Istoria neurostiintelor

Neurostiintele, unul dintre conceptele recent conturate la nivel international, reprezinta mai mult decat un domeniu, este o arie a cunoasterii contemporane ce include atat discipline apropiate medicinei, biologiei si psihologiei cat si discipline indepartate acestora cum ar fi informatica, fizica, automatica s.a.

Acestea cuprind:

1. neurostiinta comportamentului, care studiaza modul in care creierul ne afecteaza comportamentul.

2. neurostiinta clinica, care se ocupa de prevenirea si tratarea tulburarilor sistemului nervos, printr-un efort comun al neurologilor si psihiatrilor. Acestia cauta si metode de reabilitare a pacientilor care au suferit leziuni neurologice. Neuroclinicienii considera ca tulburarile mintale sunt tulburari ale creierului.

3. neurostiinta cognitiva, care studiaza modul in care creierul formeaza si controleaza gandurile si factorii neurali care stau la baza acestor procese. In acest sub-domeniu al neurostiintei, cercetatorii masoara activitatea creierului in timp ce persoanele studiate efectueaza anumite sarcini, folosind concepte si din stiintele cognitive ale psihologiei si psihiatriei.

4. neurostiinta computationala, disciplina in care cercetatorii studiaza modul in care creierul face calcule. Acestia folosesc calculatoare pentru a modela si simula cum functioneaza creierul, aplicand tehnici din matematica, fizica si alte discipline computationale pentru a intelege functionarea creierului.

5. neurostiinta culturala, care studiaza interactiunea dintre factorii culturali si procesele genomice (legate de intregul set ADN al organismului, inclusiv toate genele), neurale si psihologice. Este o disciplina noua care poate ajuta la explicarea diferentelor in indicatorii de sanatate dintre diferite populatii. Rezultatele diverselor studii de neurostiinta culturala ii pot ajuta pe cercetatori sa dezvolte experimente care nu sunt influentate de diferentele culturale.

6. neurostiinta proceselor de crestere, care studiaza modul in care creierul si sistemul nervos cresc si se schimba din momentul conceperii pana la maturitate. Descoperirile din aceasta disciplina ii ajuta pe cercetatori sa inteleaga cum evolueaza sistemul neurologic. Le permite sa descrie si sa inteleaga un spectru larg de tulburari de crestere si le ofera informatii despre cum si cand se regenereaza tesuturile neurologice.

7. neurostiinta moleculara si celulara, ramura in cadrul careia cercetatorii studiaza rolul unor molecule individuale, gene si proteine pentru functionarea nervilor si a sistemului nervos la nivel molecular si celular.

8.neuro-ingineria, unde cercetatorii folosesc tehnici de inginerie pentru a intelege, schimba sau repara si imbunatati sistemele neurale.

9. neuro-imagistica, o ramura a imagisticii medicale care se concentreaza pe creier. Neuro-imagistica e folosita pentru diagnosticarea bolii si pentru evaluarea starii de sanatate a creierului. Poate fi, de asemenea, folosita pentru a ințelege cum functioneaza creierul si cum il afecteaza diverse activitati.

10. neuro-informatica, o disciplina care implica colaborarea dintre cercetatorii IT si neuro-cercetatori, acestia dezvoltand impreuna modalitati de colectare, analizare si publicare a datelor din domeniul neurostiintelor.

11. neuro-lingvistica, in cadrul careia specialistii investigheaza cum ne permite creierul sa dobandim, arhivam, intelegem si exprimam diverse limbaje. Aceste descoperiri ii ajuta pe logopezi sa dezvolte strategii pentru a-i ajuta pe copiii cu dificultati de vorbire si pe toate persoanele care sunt in situatia de a-si recapata vorbirea dupa anumite traume, un atac vascular-cerebral, de exemplu.

12. neurofiziologia, este disciplina care studiaza modul in care creierul si functiile lui interacționeaza cu diverse parti ale corpului si rolul sistemului nervos, de la nivel sub-celular la nivelul organelor. Totusi, drumul pana la o asemenea dezvoltare a neurostiintelor nu a fost usor si nici scurt, el incepand in antichitate. Grecii antici au fost printre primii care au studiat creierul. Ei au incercat sa inteleaga rolul creierul si cum functioneaza. De exemplu, filozoful grec Aristotel avea o teorie conform careia creierul avea rolul de a raci sangele. El credea ca, constiinta, imaginatia si memoria se formeaza si rezida in inima. Aceasta parere era impartasita si de egiptenii antici, care credeau, de asemenea, ca locul in care rezida inteligenta este in creier. Tocmai de aceea, in timpul procesului de mumificare, ei extirpau creierul, dar lasau inima in corp.

Exista, totusi, dovezi ca anumiti egipteni erau constienti de importanta creierului. Papirusul din 1700 i.Hr, descoperit de Edwin Smith, este cel mai timpuriu text medical din istorie descoperit pana acum. Papirusul prezinta creierul, meningele, coloana vertebrala si fluidul cerebro-spinal si contine detalii despre 48 de cazuri medicale, dintre care 7 legate in mod direct de creier, acestea indicand ca autorul egiptean era constient de faptul ca miscarea corpului e controlata de creier. Important de notat si ca papirusul considera ca leziunile serioase ale creierului nu sunt tratabile.

Romanii au fost, de asemenea, deosebit de interesati de rolul creierului. Astfel, in 170 i.Hr, medicul roman Galen, care se ocupa, zi de zi, de tratarea gladiatorilor, insista ca temperamentul unei persoane si procesele fiziologice ale organismului sunt controlate de creier. Teoriile lui au dominat urmatorii 1200 de ani.

In anul 1000 era noastra, faimosul chirurg islamic Abu al-Qasim al-Zahrawi a descris in enciclopedia lui de practici medicale, cuprinsa in 35 de volume, cateva tratamente pentru tulburari neurologice. Apoi, in anul 1543, a aparut,,Despre functionarea corpului uman”, primul manual medical despre neurostiinte, care a fost publicat de Andreas Vesalius.

In anul 1649, filozoful francez Rene Descartes prezinta ideea, care a castigat apoi o mare influenta, conform careia, desi creierul controleaza corpul, mintea este ceva intangibil si distinct de creier, ea fiind locul unde rezida sufletul si gandirea. Acest concept este inca popular, spre dezamagirea multor neuro-cercetatori.

In anul 1664, Thomas Willis publica ,,Anatomia creierului”, care descrie reflexele, epilepsia, apoplexia si paralizia. Willis a folosit termenul de neurologie pentru prima data. In anul 1791, fiziologul italian Luigi Galvani a postulat ca nervii opereaza prin electricitate.

In secolul al XIX-lea, Von Hemholtz, un medic si fizician german, a masurat viteza cu care celulele nervoase produc impulsuri electrice. In anul 1862, Paul Broca identifica regiunea din creier care este implicata in procesul de vorbire, aceasta fiind de atunci numita Aria lui Broca. Pierre Paul Broca (1824-1880) a fost un medic, chirurg si anatomist francez care a tratat pacienti cu leziuni ale creierului. El a tras concluzia ca diferite regiuni ale creierului sunt implicate in diferite funcții. Leziunile provocate regiunii vorbirii din creier duc la afazie, o stare in care persoanele nu mai pot vorbi coerent.

In anul 1873, Gamillo Golgi, un medic patolog, de asemenea implicat in cercetarea medicala, a folosit sarea de cromat de argint pentru a vedea cum arata neuronii.

Un alt an deosebit de important in istoria neurostiintelor a fost 1879, cand William Macewen a efectuat prima operatie de chirurgie intracraniana pentru un meningiom.

In anul 1929, Hans Berger a inventat EEG-ul – electroencefalograma, un dispozitiv care masoara activitatea electrica din creier, iar in anul 1932, Lordul Edgar Douglas Adrian si Sir Charles S. Sherrington au castigat Premiul Nobel pentru descoperirea modului in care neuronii transmit mesaje.

In anul 1938, Isidor Rabi descopera rezonanta magnetica, facilitand dezvoltarea imagisticii bazate pe acest procedeu. Descoperirea lui ii va aduce Premiul Nobel in anul 1944.

In anul 1974, un soarece este subiectul primului scan cu rezonanta magnetica nucleara. Tot in anul 1974 e inventat si scannerul PET (tomografie cu emisie de pozitroni), care furnizeaza informatii vizuale de mare precizie despre activitatea creierului.

Cercetarile si practica clinica din domeniul neurostiintelor au facut progrese remarcabile, ceea ce a permis dezvoltarea unor tratamente pentru AVC, boala cardiaca, scleroza multipla si alte conditii neurologice. In plus, specialistii inteleg acum mult mai bine structura sistemului nervos, functiile lui, concepte fundamentale despre dezvoltarea lui, anomaliile lui si modalitati in care poate fi schimbat.

Si, totusi, multe dintre intrebarile esentiale despre creier nu au primit inca raspuns. De exemplu, care este modul in care activitatea chimica si electrica din creier duce la formarea constiintei? Aceasta si multe alte intrebari ii vor provoca pe neuro-cercetatori si vor duce, in urmatorii ani, la un salt fara precedent in dezvoltarea neurostiintelor, ne promit acestia.

Surse:

https://www.medicalnewstoday.com/articles/248680.php

https://brainworldmagazine.com/a-very-brief-history-of-neuroscience/

https://www.medicalnewstoday.com/articles/248680.php

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*