Recenzia de vineri: Miss Peregrine I. Căminul copiilor deosebiți – Ransom Riggs

Dată fiind coperta – fetiţa ciudată, afectată probabil de progeria – mă aşteptam ca Miss Peregrine să fie altfel, ceva desprins parcă din jocurile create de Selfdefiant pentru Melting Mindz-Silent Asylum, Haunted Manor, AxEnd, etc, cu spitale ori case abandonate şi bântuite, pline de încăperi devastate, holuri întunecate, podele ori ziduri prăbuşite, pereţi cu pete suspecte, fotografii ciudate şi umbre nefaste, locuri ce par a fi fost scena unor întâmplări stranii şi tragice, unde n-ai vrea să rămâi prea mult, nici măcar virtual…N-a corespuns acestor aşteptări dar nu din vina autorului, vă asigur, visam la o poveste cu fantome ori la ceva asemănător serialului spaniol Orfelinatul, n-aş putea spune exact de ce, nu mi s-a mai întâmplat să-mi las fantezia să zboare atât de departe înainte de a citi efectiv o carte…

    Jacob Portmann a fost fascinat dintotdeauna de poveştile bunicului său Abraham, poveşti ciudate, cu monştri îngrozitori şi copii cu abilităţi neobişnuite, locatari ai unui orfelinat din Țara Galilor, “un loc fermecat, îmi spunea bunicul, menit să-i adăpostească  pe copii de monştri, pe o insulă unde soarele strălucea în fiecare zi şi nimeni nu se îmbolnăvea şi nimeni nu murea. Toţi trăiau împreună într-o casă mare, păzită de o pasăre bătrână şi înţeleaptă.”

    Chiar dacă mai târziu a încetat să mai creadă aceste fantasmagorii, pentru care Abraham susţinea că ar fi avut dovezi-nişte fotografii trucate grosolan, după cum i s-au părut când a mai crescut, admiraţia şi dragostea pentru bunicul său nu s-au stins. A acceptat explicaţia oferită de tatăl său care considera că poveştile incredibile ascundeau traumele cauzate de cel de-al II-lea război mondial, în timpul căruia Abraham îşi pierduse întreaga familie, exterminată de nazişti.

     Moartea bunicului îi schimbă total viaţa şi-l azvârle pe canapeaua unui psiholog, atât din cauza pierderii în sine cât şi modului în care s-a petrecut acest lucru-Jacob l-a găsit agonizând în pădurea de lângă casă şi a fost convins că printre umbre a văzut una dintre creaturile de coşmar din poveştile copilăriei sale.

    Ca o completare a terapiei, întreprinde, alături de tatăl său, o călătorie pe Cairnholm Is, insula unde se afla orfelinatul condus de Miss Peregrine. Deşi aflat în posesia unei scrisori care atestă că aceasta încă mai trăia acolo în urmă cu 15 ani, tot ce găseşte Jacob e o casă abandonată şi distrusă iar din poveştile insularilor reiese că dezastrul a survenit pe 3 septembrie 1940 în urma unui atac aerian, o bombă căzând peste orfelinat, ucigând toţi locatarii.

     Ideile lui Ransom Riggs nu sunt noi pentru mine, ar fi fost imposibil, după toate cărţile citite şi filmele văzute-nici cea a călătoriei în timp prin intermediul unui tumul, întâlnită la Poul Anderson (Patrula timpului, Păzitorii timpului), nici cea a abilităţilor neobişnuite, gen X-men, generate fie de mutaţii, fie de apartenenţa la o altă ramură a rasei umane, incitant a fost însă modul în care autorul a combinat aceste idei, într-o poveste halucinantă şi terifiantă, horror, SF şi fantasy deopotrivă, având sprijinul unor fotografii alb-negru din secolul trecut, desprinse parcă din arhiva lui P.T. Barnum, personaje bine conturate, interesante, fiecare cu  particularităţile sale, răsturnări de situaţie şocante, suspans şi acţiune susţinută care te ţin cu sufletul la gură indiferent de vârstă. Ca să nu mai vorbim de stil, cel al unui adolescent, cu argoul corespunzător şi de povestea incipientă de dragoste, care va evolua probabil în volumul următor, evident!

    Un roman ieşit din comun care mi-a readus înfrigurarea cu care în copilărie mă avântam în necunoscut cu fiecare nouă carte de aventuri…

P.S. Ecranizat în 2016, cu Asa Butterfield în rolul principal, din distribuție mai fac parte Eva Green, Samuel L. Jackson, Judi Dench, Terence Stamp, Rupert Everett, Milo Parker, Ella Purnell

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*