Economia si societatea interbelica – Episodul 2

Desavarsirea Unirii a adus schimbari, facand-o mai variata si mai diversificata, intrucat intre Vechiul Regat si celelalte provincii erau diferente de nivel de dezvoltare, dar si de mentalitate. Pentru a surprinde cat mai multe aspecte ale societatii romanesti interbelice trebuie sa facem o analiza pe clase si categorii sociale si apoi sa subliniem contrastele ei.

Burghezia reprezenta categoria sociala cea mai activa, interesata de dezvoltarea industrială a tarii, a sistemului bancar si a unui comert modern. Dupa unire, numarul si forţa ei a crescut, mai ales prin aportul celei din Transilvania si Banat. Dupa reforma agrara, cea mai mare parte a mosierilor vor trece in randurile ei, prin investirea in activitati comerciale sau industriale a banilor primiti ca despagubire pentru pamanturile expropriate. Cu toate ca burghezia ajunge sa aiba varfuri ca Malaxa, Auschnitt, Mociornita si altii, majoritatea ei o va forma categoriile mijlocii si mici, care posedau modeste afaceri sau ateliere.

Mosierimeauna dintre cele mai vechi clase sociale din Romania, isi pierde importanta si se dezintegreaza. Ea este lovita politic de votul universal, iar economic de reforma agrara (dupa anul 1921 mai detinea doar 10,4% din suprafata agricola). Va investi banii obtinuti din despagubiri in afaceri bancare si activitati industriale.

Intelectualitateaformata din categorii diverse (profesori, medici, avocati, functionari etc.), crestea numeric si calitativ prin adaugarea intelectualilor din provinciile unite cu tara. Activand in diverse partide politice, ea a constituit intotdeauna un element de progres.

Muncitorii – isi sporesc sensibil numarul atat prin aportul special al Transilvaniei si Banatului, cat si prin procesul general de industrializare a tarii. Ei sunt grupati in marile orase si pe platforme industriale, cum ar fi cea din zona Ploiesti, Titan-Nadrag-Calan, Bucuresti, Arad etc. Numeric ei reprezentau totusi, un procent mic din populatia tarii, iar unii inca mai practicau agricultura dupa orele de serviciu. Criza economica din anii 1929-1933 i-a lovit puternic, dar dupa anul 1934, situatia lor se va ameliora.

Taranii – reprezinta, in continuare, cea mai importanta clasa sociala din punct de vedere numeric. Lipsa de pamant a fost, oarecum, corectata prin reforma din anul 1921, cand o mare parte a lor vor primi loturi. Cu toate acestea viata majoritatii taranilor nu se schimba prea mult datorita lipsei inventarului agricol, a lipsei capitalului si a datoriilor care s-au acumulat si care aveau drept garantie pamantul primit. Totusi reforma a intarit patura mijlocie a taranimii, dar a si permis, mai ales dupa anul 1934, adancirea procesului de statificare sociala la sate. Standardul de viata al majoritatii taranilor ramane scazut in acest interval, de multe ori sub limita minima.

Societatea Romaniei interbelice ramane insa una a contrastelor. Mai intai, populatia rurala reprezenta 82% din locuitorii tarii si cea mai mare parte a ei este rupta sau dezinteresata de cultura, fiind preocupata de problemele traiului zilnic. La randul ei, populatia urbana cu o pondere de 18%, la nivel de tara, este si mai contrastanta. Un numar mic locuieste in centrul oraselor, traind dupa cele mai rafinate modele occidentale, in contact permanent cu cultura si civilizatia europeana. O patura mai importanta locuieste in cartiere muncitoresti in conditii cat de cat decente, iar cea mai mare parte a ei ducandu-si traiul in mahalale, in conditii insalubre, departe de orice norma de viata civilizata. Contrastul putea fi observat cu ochiul liber in Bucuresti, considerat „Micul Paris” si unul din cele mai frumoase orase din sud-estul european. Dar acest magulitor titlu era valabil numai pentru centrul orasului, cartierele marginase fiind mahalale, care aveau aspectul unor „ghetouri”. Multi straini, vizitand Romania in aceasta perioada, au fost socati de aceste contraste: in centrele marilor orase, pe strazi circulau automobile de ultima moda, iar la 1-2 km, in acelasi oras, se gaseau drumuri pline de gropi si noroi, pe care circulau la intamplare carute, porci, pasari, caini, tarani sau grupuri de tigani. Datorita portului si traditiilor diferite ale unor grupuri etnice, faceau ca aceste contraste sa fie si mai evidente.

Elita, o patura subtire de oameni, de cateva zeci de mii de familii cu venituri de peste 100.000 de lei, era puternic influentata de civilizatia occidentala. Urma apoi o patura formata din aproximativ 300.000 de familii cu venituri de peste 20.000 de lei, asigurata material, dar cu moravuri de cele mai multe ori orientale, urmand apoi marea masa a populatiei care era interesanta pentru straini, mai mult din punct de vedere etnografic.

Cu varful apropiindu-se de nivelul occidental si cu baza impotmolita in amalgamul oriental, societatea interbelica romaneasca avea trasaturile sale specifice care o deosebeau atat de cele de tip occidental, dar si de cele orientale, de care era, totusi, mai apropiata prin nivel de trai si, mai ales, prin moravuri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*