Recenzia de Vineri: O treabă murdară – Christopher Moore

O treabă murdară-Christopher Moore

O treabă murdară-Christopher Moore

” 1. Felicitări, ați fost ales să jucați rolul Morții. E o treabă murdară, dar cineva tot trebuie s-o facă. E datoria dumneavoastră să recuperați sufletele morților și muribunzilor și să le conduceți spre noile lor receptacule. Dacă nu izbutiți, Întunericul va cotropi lumea, și Haosul o va stăpâni.

2. Cu ceva timp în urmă, Luminatus, sau Marea Moarte, care ținea lumina și întunericul în echilibru, și-a încetat existența. De atunci, Forțele Întunericului tot încearcă să irumpă din străfunduri. Dumneavoastră  sunteți singurul aflat între ele și distrugerea sufletului colectiv al umanității.

3. Pentru a putea ține la distanță Forțele Întunericului, veți avea nevoie de un creion numărul doi și de un calendar, probabil unul fără pisoi pe el.”

Și tot așa, până la punctul 9.


    Ce ați face voi în locul lui Charlie Asher dacă forțe oculte v-ar alege să jucați rolul Morții?
Charlie e un mascul Beta, nu e un războinic, n-are stofă de supererou, e un tocilar, un fraier, agitat și nevrotic, te duce cu gândul la un Woody Allen tânăr. Deține un magazin de solduri, moștenit de la tatăl său și, până mai ieri, era un soț foarte îndrăgostit și un viitor tată nerăbdător, fericit și speriat.


    Dar Rachel moare la scurtă vreme după nașterea lui Sophie iar el e singurul care l-a văzut pe necunoscutul cu haine fistichii aflat în camera ei în acel moment. Charlie e devastat, toată lumea consideră că pierderea suferită i-a luat mințile, așa că nimeni nu-i ia în seamă bălmăjelile despre unele obiecte din magazin care strălucesc straniu, nume și numere care îi apar scrise pe bilețele ori oameni care au murit după ce i-a abordat. Manualul cu instrucțiuni e interceptat de Lily, puștoaica goth care lucrează în magazin cu jumătate de normă, prin urmare Charlie nu înțelege nimic din ceea ce i se întâmplă, se simte depășit de situație și, din păcate, ratează niște suflete.


    Și, în timp ce încearcă să lupte cu Forțele Răului, (absolut surprinzătoare, dar nu vreau să divulg nimic în plus) trebuie să-și facă și datoria de tată responsabil, ajutat de două vecine văduve, o chinezoaică, dna Ling și o rusoaică, dna Korjev, care nu vorbesc prea bine limba engleză dar sunt bine intenționate, colaborarea aceasta ruso-chineză fiind o sursă inepuizabilă de umor.

    Și ce copil american a crescut vreodată armonios fără un animăluț de companie? Peștișori aurii, hamsteri, broaște țestoase, o iguană, un rac, ba chiar și ditamai gândacul sâsâitor de Madagascar îi sunt aduse pe rând fetiței însă toate mor surprinzător de rapid, sfârșind apoi în tocana doamnei Ling, care pretinde că le îngroapă. Iar pentru Ray, fost polițist, celălalt angajat al magazinului, uciderea animalelor e semnul distinctiv al criminalilor în serie; bănuielile lui îi aduc lui Charlie poliția pe cap, ca și cum nu avea suficiente probleme…

    Moore are acest talent de a relata incredibilul în aşa fel încât devine posibil, în consecinţă, nimic din ceea ce se întâmplă în carte nu te mai miră.  Romanul nu e vreunul horror sau fantasy, ori vreo parodie, chiar dacă povestea are asemenea accente, este însă unul dintre cele mai amuzante, din câte am citit până acum, la unele pasaje m-am tăvălit efectiv de râs. Veți avea o cu totul altă părere despre cuvântul „pisi” de acum înainte…
Bine, nu-i doar râs și voie bună, moartea n-are cum să fie mereu amuzantă, există și părți triste, care te afectează, mai ales dacă ai pierdut pe cineva drag.


    Scris cu tandră ironie la adresa societății americane contemporane, ușor licențios prin unele părți, romanul se remarcă și prin personajele extraordinare: împăratul orașului San Francisco – inspirat probabil de Joshua Abraham Norton (https://ro.wikipedia.org/wiki/Împăratul_Norton), care s-a autointitulat împărat al SUA în 1859, Minty Fresh- Negustor al Morții, ca și Charlie-, unul dintre ele fiind chiar orașul, un oraş al diversităţii, un amalgam de rase, etnii și minorități sexuale – ca Jane, sora gay a eroului, un fel de David Bowie feminin care îi șterpelește mereu costumele.

O poveste în care moartea și teama de moarte sunt demitizate, dezmembrate/demontate și reasamblate într-o formă nouă – excentrică, elegantă şi ridicolă, asemenea omuleților-veveriță din carte, inspirați de Făpturile de Croitorie ale lui Monique Motil ( https://www.moniquemotil.com/portfolio/creatures/ ). Iar ceea ce te face să râzi, nu te mai sperie, în teorie, cel puțin.

    Sub o formă sau alta, viața merge înainte, ne spune Christopher Moore, chiar dacă uneori forma respectivă nu seamănă cu nimic din ce-am văzut vreodată…

Foto: Christopher Moore și așa-zișii ”squirell people” Sursa:https://www.chrismoore.com/interviews/catherine-ryan-hyde-author-friday/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*