Recenzia de Vineri: Descendenții – Kaui Hart Hemmings

Descendenții - Kaui Hart Hemmings

Descendenții - Kaui Hart Hemmings

Kaui Hart Hemmings – Descendenții

Titlul original: The Descendants

Traducerea: Nadine Vladescu

An apariție: 2012

Colecția: Raftul Denisei

Editura: Humanitas Fiction

Nr. pagini: 304

Cotație Goodreads: 3.82

Rating personal al cărţii: 4/5


Când ești una dintre cele mai importante familii din Hawaii, descendenţii ultimei prinţese hawaiiene şi ai unui bancher englez, toată lumea e cu ochii pe tine. Mai ales acum, când capul familiei, avocatul Matt King, trebuie să aleagă investitorul care va cumpăra portofoliul familiei, constând în sute de mii de acri de pământ, o adevărată mină de aur pentru magnații imobiliarelor. Mai ales acum, când soția sa, Joanie, se află în comă, urmarea unui accident survenit în cadrul unei curse nautice. 

    Un bilețel găsit în portofelul ei îl face să suspecteze că Joanie îl înșela iar ceea ce va descoperi îi va întoarce pe dos lumea și viața. 

    Matt a fost până de curând un tată şi un soţ mai mult absent în cea mai mare parte a timpului iar acum se vede brusc nevoit să se confrunte cu problemele unei familii aflate în derivă; se simte depăşit de necazurile fiicelor sale, măcinat de vina de a-și fi neglijat soția și fetele, pe care pur și simplu nu le cunoaște, distrus de trădarea lui Joanie, umilit-descoperind că prietenii erau la curent cu această poveste, furios și rușinat de furia lui îndreptată împotriva unui trup lipsit de viață și de faptul că se gândește că moartea ei e cel mai bun lucru care li s-ar putea întâmpla, având în vedere relația distructivă mamă-fiice. 

    Trebuie să facă față reproșurilor socrului său, care îl consideră vinovat de accidentul lui Joanie, aluziilor prietenelor acesteia, care cred că nepăsarea lui a împins-o în braţele altui bărbat; în plus, deși pare ciudat, omul ăsta se jenează de faptul că va câștiga niște milioane de dolari la facerea cărora n-a contribuit cu nimic, mai ales că tranzacţia implică înstrăinarea ultimei bucăţi de pământ hawaiian deţinute de o familie cu origini hawaiiene. 

     Din amintirile lor se conturează portretul nu tocmai măgulitor al femeii care le-a fost soţie şi mamă: Joanie era frumoasă, populară, spontană, rebelă, o sportivă ambiţioasă, fire vulcanică, o adevărată legendă vie. Era însă şi alcoolică, dornică de atenţie, egoistă, manipulatoare, superficială, cu răutăți de adolescentă întârziată, genul queen bee din filmele americane, care consideră cruzimea față de alții o formă de amuzament. O femeie greu de iubit, pe care totuşi au iubit-o şi o iubesc în continuare, chiar dacă dragostea e amestecată cu dezamăgire şi resentimente…

    Singurele moduri în care cele două fete pot atrage atenţia asupra lor sunt unele extreme: în cazul frumoasei Alex e vorba de droguri şi alcool, motiv pentru care a fost expediată la o şcoală cu internat; Scottie, mezina, aflată la o vârstă impresionabilă și influenţabilă, recurge la automutilare sau cum vreți să numiți faptul că lovește intenționat cu palma un arici de mare ori că înoată printre caravele portugheze, meduze periculoase, cu tentacule vezicante, care îi provoacă iritaţii pe tot corpul, încercand să-și imite şi să-şi impresioneze mama care avea mereu câte o poveste incredibilă despre cine ştie ce aventură prin care trecuse. 

    Alături de Alex, Scottie și Sid, prietenul ciudat al lui Alex, Matt va face tot posibilul să dea de urma celuilalt bărbat, pentru ca acesta să-și poată lua rămas-bun, simţind că e ceea ce Joanie şi-ar fi dorit. Iar pe parcursul acestei căutări cu final neaşteptat se regăsesc pe ei înşişi, ca indivizi şi ca familie, îşi descoperă rădăcinile, identitatea şi locul în lume, învaţă să accepte ceea ce nu pot schimba, inclusiv moştenirea, atât pe cea spirituală cât şi pe cea materială.  

    Povestea, narată de Matt la persoana întâi, poartă totuşi amprenta unei femei, se simte din grija pentru detalii și amănunte sau subtilităţi care scapă de obicei bărbaţilor; nu-i de mirare că romanul a luat Elle Magazine’s Readers’ Prize, Kaui Hart Hemmings a reușit să creeze un erou literar care face să vibreze o coardă în inimile cititoarelor.

    Personajele sunt interesante, chiar dacă uneori exasperante, așa cum sunt de obicei adolescenții, reali ori fictivi, prind viață, trec dincolo de hârtie, reușesc să te atragă și să te implice emoţional în drama acestei familii care încearcă să facă față pierderii cuiva drag în timp ce descoperă că persoana respectivă le-a înșelat aşteptările, reuşind într-un final să obţină acea încheiere (closure) atât de dragă americanilor.  

    Nu-i neapărat o capodoperă dar e un roman scris cu sensibilitate, umor şi inteligenţă/decenţă (şi când spun asta mă refer la faptul că autoarea n-a exagerat cu melodrama, n-a îngroşat inutil tuşele pentru a ne stimula în exces glandele lacrimale) şi e o lectură uşoară pe care vi-o recomand mai ales acum, iarna. La zero grade e plăcut să citeşti despre insule tropicale şi plaje însorite…  

P.S. Romanul a fost ecranizat în 2011, cu George Clooney și Shailene Woodley în rolurile principale iar filmul a avut succes atât la public, cât și la criticii de specialitate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*