Istoria mărțișorului de 8 Martie

Mărțișorul este sărbătoarea tradițională românească care celebrează sosirea primăverii. Cu aceasta ocazie se oferă doamnelor și domnișoarelor mărțișoare, simbol al binelui și bunăstării. Tradițiile romanești sunt vechi de peste 8.000 de ani și au fost descoperite în zona Mehedinți. Istoria mărțișorului datează încă de pe vremea Geților, iar legenda spune ca femeile purtau pe vremea aceea monezi sau pietricele la care exista obiceiul de a adaugă fire de lână roșie si albă.
1 martie este considerat, după vechiul calendar, începutul unui Nou An. Se pare ca romanii sunt singurii europeni care sărbătoresc, de doua ori în fiecare an Anul Nou, deși putini romani o știu. Obiceiul Mărțișorului este o sărbătoare care nu se găsește în lume decât în spațiul carpatic și, pentru marea lui frumusețe, a fost împrumutat și de popoarele tarilor vecine.
La origini, acest dar magic, ritualic, se purta la încheietura mâinii. Apoi a fost purtat la gat.
Acum, mărțișorul se prinde în piept sau se constituie într-un cadou simbolic oferit femeilor.

Drumul acestui obicei până în zilele noastre este ușor de urmărit.
Secretul “puterii” mărțișorului sta, de fapt, în firul de lână alb, care se înfășura cu altul negru (rosul apare mai târziu), ca un simbol generic al împletirii dintre iarna și vara (acum este momentul în care primăvara începe sa se facă simțită, temperaturile încep sa crească, ziua se mărește tot mai mult, răsar primele flori), dintre întuneric și lumina, dintre bine și rău, dintre viata și moarte.
Mai târziu, firul împletit a fost împodobit cu un ban de aur – apoi cu o mica bijuterie.
Foarte important era gândul bun cu care acesta era însoțit în dar.
Felul în care aceste fire de lână se realizează tine de un ritual al armoniei. Se fac adevărate calcule, care pun de acord statura celui pentru care se face mărțișorul cu poarta casei, cu ușa și cercevelele ferestrelor. Cu alte cuvinte, structura fizica a viitorului posesor de fir magic trebuie sa se integreze corect in mediul apropiat.
Talismanul îl va apăra în aceeași măsura în care poarta, ușa și ferestrele apără casa în care el trăiește.
Mărțișorul se punea copiilor, fetelor, ființelor fragile, pentru a fi aparate de primejdii, boli și sa nu le ardă soarele prea tare.
Într-o anume zi magică, Mărțișorul se scotea și se agață de creanga unui pom. Soarta lui prin ploi vorbea despre soarta celui care-l purtase.

Exista zone din Moldova in care fetele confecționează mărțișoare și le oferă aleșilor lor.
In firul magic alb-rosu al mărțișorului se împleteau destinul individual și cel universal (al rosturilor sociale și cosmice).
Unele legende spun ca firul mărțișorului ar fi fost tors de Baba Dochia, zeița agrară și lunară (de aici și simbolul banului de argint găurit ce întruchipa luna și se agăța de fir).
Chiar și în zilele noastre, podoabele de mărțișor apar mai mult sub forma unor reprezentări feminine (floare, pasare, albina). El marchează ascendenta principiului feminin, vizibilă în toate manifestările începutului de primăvară.
Tradiții românești de Mărțișor 
Obiceiurile de Mărțișor erau ca părinții sa lege copiilor o monedă la gat sau la mână și sa ofere celor tineri mărgele viu colorate înșirate pe un lanț. Acest gest semnifica puterea și norocul, iar Mărțișorul se punea de regula în zorii zilei pana sa apară soarele. Tradițiile românești spun ca 1 Martie este prima zi din an când se celebra prin sărbătoarea „Matronalia” zeul Marte și puterea acestuia. Mărțișoarele se confecționau din fire albe și roșii de cânepă sau lână, se legau sub forma cifrei 8 de care se atârnau monede din aur și argint. Legenda spune ca intre 1 și 9 martie, „Zilele babelor”, baba Dochia toarce lângă oi îmbrăcată în noua cojoace pe care le scutura unul câte unul în fiecare zi. Obiceiul spune ca mărțișorul trebuie ținut 9-12 zile și sa fie atârnat într-un pom inflorit pentru a aduce noroc și bunăstare celei care l-a purtat. In zona Dobrogei, tradițiile românești spun ca mărțișorul trebuie sa fie purtat pana la venirea berzelor ca mai apoi sa fie aruncat spre înaltul cerului. In zona Bihorului exista obiceiul ca fetele sa se spele cu apa de ploaie pentru a fi mai sănătoase și mai frumoase. In Banat, datina spune ca fetele nemăritate care se spală cu apa adunata de pe frunzele fragilor din pădure se vor mărita în anul respectiv. In Transilvania, mărțișorul este agățat de poarta, ferestre sau de coarnele animalelor pentru a îndepărta relele și deochiul. Tradițiile românești din satele transilvănene dau culoare vieții și conferă legendei Mărțișorului marcarea tranziției dintre sfârșitul iernii, anotimpul rece și întunecat, și venirea primăverii, simbolistica a renașterii și optimismului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*