Un an de când Romania a mai pierdut un PATRIOT!

Iubit, hulit, controversat, „uraganul PATRIOT”, Corneliu Vadim Tudor a fost poate singurul care nu s-a complăcut să pupe dosul „iudemereilor”, cum ii numea el, printre puținii politicieni, atât de rari care nu a avut afaceri cu statul  deci nici vreo avere clădită pe nefericirea altora, Vadim cel iubitor al valorilor Neamului, Tribunul ale cărui diplome, recunoașteri internaționale,  sunt autentice și care nu poate fi niciodată acuzat de plagiat ca atât de mulți  păcălici care își zic azi politicieni, Vadim poetul, scriitorul, pamfletarul, jurnalistul, om de cultură  și-un român de ispravă… plecat prea devreme la odihnă, pe steaua sa…
Da, un Om, un om care a fost mereu provocat, deliberat și constant, cu scop bine țintit ! De către cei cărora le-a fost teamă de valul de simpatie pe care îl genera, teamă ! I-au găsit călcâiul lui Ahile, temperamentul preponderent coleric și au sau l-au lovit provocându-l cu bună știință și permanent făcând din Vadim  un nebun pentru lumea lor „bună”.
L-au înfierat că ar fi extremist, ei, iudele care au vândut țărișoara la bucată și care s-au cocoțat pe umerii împovărați ai sărmanului popor, dreguitorii, lingătorii clanțelor ambasadelor,  smintiții ce fac sluj la Porți…
Și atunci  care sunt extremiștii ? Ei, ăia „buni”,  cei pe care Vadim îi arăta cu degetul, îi dezbrăca public de „bulendre” și le bătea șoricul!
S-a dus și Vadim, un Om fără rezerve, o spun și eu tot fără rezerve.
Creștinește gândind, iertarea pe care Dumnezeu i-o va da nu cred că va avea vreo legătură cu aiurelile care s-au spus, cu ură, despre el sau cu clișeele produse de percepția superficială destinată largului consum.
Cine i-a citit poezia din ultimii ani a observat o noua etapă, o transcendere, cum era și normal. Cu toate acestea, nu și-a dozat deloc energia pentru a atinge o vârstă de patriarh. Deși neașteptată, plecarea dintre noi, de ziua Înălțării Sfintei Cruci, pare firească, acum. Cei ce ard ca flacăra nu se menajează, nu umblă cu jumătăți de măsură.
În tranșeele luptei pentru țară nu au mai rămas luptători de calibrul său.
Acum va fi împreună cu mama pe care aproape o diviniza. Cred că aici, printre noi, cei încă vii și teluric, printre românii lui, și-a făcut cu prisosință datoria.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*

You may have missed