Acum 72 de ani monarhia româna, condusă de regele Mihai I, în urma unei lovituri de stat, îl demite și arestează pe mareșalul Ion Antonescu , șeful statului din acea perioadă. Acesta era în tratative cu Uniunea Sovietică pentru un armistițiu și pentru găsirea unei căi pașnice de ieșire din conflict dar monarhia a considerat că lucrurile merg prea încet și singura soluție ar fi înlăturarea mareșalului de la putere și dispune ca România să nu mai fie un satelit al Axei, (Pactul de oţel), alianță condusă de cele trei mari puteri, Germania, Italia și Japonia apoi să intre în Alianţa Nord-Atlantică care lupta împotriva lor.
Mareșalul Ion Antonescu este arestat până la data de 2 Septembrie 1944 apoi este predat Uniunii Sovietice unde a stat sub arest într-un castel din Moscova. Generalul Pantazi relata într-un document de la acea dată despre mutarea lui Antonescu:
„Aici au fost îmbarcați în cinci turisme elegante, fiecare cu câte 4 însoțitori, și, după aproximativ 60 km, au ajuns la un castel cu un parc foarte mare. Aici s-au bucurat de cel mai liber regim. Fiecare avea câte o cameră elegantă și separată, fiind liberi să circule în parc. Mareșalului i s-a părut suspect acest tratament exagerat de plin de atenții și a declarat că acest tratament îi este total dezagreabil și că se așteaptă la lucruri total neplăcute. Acolo el a vrut chiar să se sinucidă și să ia întreaga vină asupra lui.”
În aprilie 1946 la cererea Statelor Unite și Marii Britanii mareșalul urma să fie adus în faţa tribunalului de la Nürnberg și să fie judecat pentru crime de război împreună cu ceilalți conducători ai Axei, însă la insistenţele guvernului PNŢ-PNL condus de fostul șef al Casei Militare Regale, generalul Constantin Sănătescu, Iuliu Maniu (PNŢ), C.I Brătianu (PNL), Constantin Titel Pătraşcu (PSD), printr-o delegație formată dintr-un consiliu de miniștri din care făceau parte și generalul Dămăceanu și Barbu Știrbei, acesta a fost adus în ţară unde s-a cerut insistent judecarea și condamnarea sa la moarte. Lucrețiu Pătrășcanu a înaintat chiar o cerere de grațiere și mai apoi una de comutare a pedepsei de la cea capitală la închisoare pe viaţă însă aceasta a fost respinsă de monarhie, apoi, la 1 Iunie 1946 acesta a fost executat prin împușcare la închisoarea Jilava .
La 30 Decembrie 1947 regele abdică și până în 1948 România rămâne condusă de un guvern pluripartid condus de Petru Groza, Președintele Consiliului de Miniștri, (Partidul Frontul Plugarilor), Gheorghe Tătărăscu, ministrul de externe, (Partidul Naţional Liberal), Vasile Constantin Vasiliu Rășcanu, ministrul de război, (General Monarhist), Dumitru Alimănișteanu, ministrul finanțelor, (Partidul Naţional Liberal), Romulus Zăroni, ministrul agriculturii și domeniilor, (Partidul Naţional Țărănesc), Emil Hațieganu, ministru secretar de stat, (Partidul Naţional Român), Mihail Romniceanu, ministru secretar de stat, (Partidul Naţional Liberal) și Anton Alexandrescu, ministrul cooperației, (Partidul Naţional Țărănesc).
În 1948 Partidul Muncitoresc Român condus de Gheorghe Gheorghiu Dej, devenit la 24 Iulie 1965 Partidul Comunist Român, ajunge la putere constituind un regim totalitar iar cei din guvernul Petru Groza sunt înlăturați la rândul lor, alături de oricare altă formațiune politică, de la putere. Aceștia decalară ziua de 23 August ziua națională a României apoi în anul 1989 aceasta este înlocuită cu 1 Decembrie.