Marii „experti” de la ANAF au tinut sa-mi raspunda la scrisoarea I, scrisoare de protest intitulata „ANAF intre abuz si incompetenta”, inmanata cu ocazia protestului din data de 25 iulie 2019.
Vezi si articolul „Protest al casei de amanet Garant la adresa ANAF si a Parchetului de pe langa Tribunalul Constanta”.
Nu am scris-o cu scopul de a primi un raspuns, ci de a le „bate obrazul”. Erau intrebari retorice.
Tinand cont ca insasi Curtea de Justiție a Uniunii Europene (C.J.U.E.) spune ca o decizie nepublicata in limba unui stat membru nu e opozabila particularilor din statul respectiv, un raspuns onest din parte lor avea doar doua variante, respectiv abuz sau incompetenta.
Ei insa au decis ca e dezonorant pentru mandria lor de „experti” sa-si recunoasca eroarea, asa ca au ales varianta care contrazice chiar C.J.U.E., spunand ca deciziile sunt obligatorii indiferent daca au fost publicate sau nu in limba romana.
E vorba de „sindromul expertului ageamiu”, in care respectivul „expert”, nu admite ca a gresit nici mort pentru ca asta ar insemna sa-si recunoasca incompetenta, asa ca merge cu greseala pana in „panzele albe”, bazandu-se pe faptul ca prea putini sunt cei care inteleg realitatea.
Iar daca la final, instanta de judecata il contrazice, sugereaza discret ca a fost vorba de interese ascunse.
Asta e unul dintre motivele pentru care pierd procese „la foc automat”.
In realitate insa, cu siguranta au inteles ca aceasta decizie nu ne este opozabila noua, cetatenilor romani, dovada ca in intampinarea la cererea mea prin care i-am chemat in judecata pentru restituirea banilor confiscati, intampinare depusa de ei acum cateva zile, nu mai pomenesc nimic de Halifax, in timp ce in Raportul de Inspectie Fiscala din 2010, in urma caruia mi-au confiscat banii, se raportau numai la Halifax.
Iata prima intrbare (retorica):
Aceasta decizie a C.J.U.E. – Halifax, nu a fost publicata in limba romana si nu ne este opozabila. Stiati?
Daca da, este abuz, daca nu, este incompetenta.
Iata raspunsul lor:
Stimati „experti”,
Va voi raspunde scurt si la obiect asa incat sa inteleaga tot omul.
Noi, destinatarii legii, avem obligatia de a o respecta.
Principiul respectării obligatorii a legilor de catre noi, îl regăsim consacrat atât în art.1 alin.5 din Constituția României, cat si in legislatia europeana, asa cum ati spus si dvs.
Însă, pentru a putea fi respectată de destinatarii sai, conform principiilor „accesibilitatii legii” si „securității juridice”, legea trebuie sa indeplinească anumite cerinte de precizie, claritate și previzibilitate, sa permita destinatarilor sa cunoască exact intinderea obligatiilor care le sunt impuse, astfel incât acesti destinatari să isi poata adapta în mod corespunzator conduita.
Pentru a ne indeplini obligatiile cu privire la cunoasterea legii, grupul Garant are doi juristi angajati. Printre alte atributiuni, ei trebuie sa vada ce legi de interes pentru noi au mai aparut. Pentru asta ei urmaresc zilnic:
Monitorul Oficial – publicatia oficiala a statului roman, unde sunt publicate actele normative emise de statul roman,
Pagina oficiala a Primariei Constanta – unde sunt publicate hotararile de consiliu.
Jurnalul oficial al Uniunii Europene – pentru legislatia si jurisprudenta UE publicata in limba romana.
Dupa cum ne spune ANAF prin „expertii” sai, in momentul aderarii Romaniei la UE, la 01. ian. 2007, noi, cetatenii particulari, ar fi trebuit sa verificam Jurnalul oficial al UE, anterior datei aderarii si sa traducem toate deciziile in limba romana?!!
Domnilor „experti”, traducerea unei legi dintr-o limba oficiala a UE in limba romana nu e totuna cu traducerea unei retete de prajituri.
In concluzie, lasand la o parte faptul ca decizia C.J.U.E. C-255/02 – Halifax și alții nu se potriveste pe fond in cazul grupului Garant, ea nici macar nu ne este opozabila noua, cetatenilor romani, deoarece nu a fost publicata in limba romana in Jurnalul oficial al Uniunii Europene.
O spune chiar C.J.U.E. in Cauza C-161/06 – Skoma-Lux sro împotriva Celní ředitelství Olomouc , intr-un caz similar.
Iata cateva extrase din aceasta decizie :
Imperativul securității juridice impune ca o reglementare comunitară să permită celor interesați să cunoască exact întinderea obligațiilor care le sunt impuse, ceea ce nu s-ar putea asigura decât prin publicarea conformă cerințelor legale a respectivei reglementări în limba oficială a destinatarului. În plus, ar fi contrar principiului egalității de tratament să fie aplicate în același mod obligațiile impuse de o reglementare comunitară în vechile state membre, în care particularii au posibilitatea de a lua cunoștință de respectivele obligații în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, în limba acestor state, și în statele membre care au aderat, în care această luare la cunoștință a fost imposibilă din cauza unei publicări tardive. Respectarea unor asemenea principii fundamentale nu este contrară principiului efectivității dreptului comunitar, în condițiile în care acest din urmă principiu nu poate privi norme care nu sunt încă opozabile particularilor. Poziția conform căreia s-ar admite, în numele principiului efectivității, o opozabilitate a unui act care nu a fost publicat conform cerințelor legale ar fi contra legem și ar avea drept consecință să li se impună particularilor, în statul membru în cauză, să suporte consecințele negative ale nerespectării obligației care îi revenea administrației comunitare de a pune la dispoziția lor, la data aderării, întregul acquis comunitar în toate limbile oficiale ale Uniunii
Singura versiune a unui regulament comunitar care este autentică este, în starea actuală a dreptului comunitar, cea care este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, astfel încât o versiune electronică anterioară acestei publicări, chiar dacă se dovedește ulterior a fi conformă versiunii publicate, nu poate fi opusă particularilor.
Incertitudinea juridică ar fi accentuată de coexistența mai multor traduceri neoficiale care prezintă diferențe.
În plus, împrejurarea că acest regulament nu este opozabil particularilor într-un stat membru în a cărui limbă nu a fost publicat nu are niciun efect asupra faptului că, întrucât face parte din acquis-ul comunitar, dispozițiile sale sunt obligatorii pentru statul membru în cauză, de la data aderării.
Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră) declară la 11. dec 2007:
- Articolul 58 din Actul privind condițiile de aderare la Uniunea Europeană ….și adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană se opune posibilității ca obligațiile cuprinse într-o reglementare comunitară care nu a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în limba unui nou stat membru, în condițiile în care această limbă este o limbă oficială a Uniunii, să fie impuse particularilor în acest stat, chiar dacă aceste persoane ar fi putut avea cunoștință de reglementarea respectivă prin alte mijloace.
- Pronunțându-se în sensul că un regulament comunitar, nepublicat în limba unui stat membru, nu este opozabil particularilor din acest stat, Curtea realizează o interpretare a dreptului comunitar în sensul articolului 234 CE.
Nu am eu dreptate cand spun ca mai mult au de invatat „expertii” ANAF de la contribuabil, decat invers?
Asa ca, stimati „experti”, revin la intrebarea retorica in discutie si va intreb, tot retoric:
A fost vorba de incompetenta sau abuz?
Alta varianta de raspuns nu exista.
Articol preluat de aici: Blog – Dulea Virgil